Cu toate că au apărut sute de imagini și filmări cu rachetele de croazieră lansate de ruși, se cunosc foarte puține lucruri despre cine mai exact este responsabil pentru alegerea țintelor și programarea traiectoriei rachetelor. În urma unei investigații de șase luni, Bellingcat și partenerii săi de la The Insider și Der Spiegel au reușit să descopere cine face parte din grupul secret de ingineri militari care fac posibile atacurile cu rachete de croazieră ale Rusiei asupra Ucrainei.
La primele ore ale zilei de luni, 10 octombrie 2022, Rusia a atacat cele mai mari orașe ale Ucrainei cu rachete care au ucis cel puțin 20 de persoane și au rănit peste 100, potrivit serviciului național de urgență al Ucrainei. Rusia s-a lăudat cu precizia chirurgicală a rachetelor de croazieră lansate și a pretins că atacurile din 10 octombrie au țintit centrele de comandă militare și de securitate și rețeaua națională de energie a Ucrainei.
Cu toate acestea, dovezile publicate arată că mai multe rachete au lovit ținte non-militare, au avariat clădiri rezidențiale și au lovit grădinițe și locuri de joacă. Atacurile de amploare din 10 octombrie au fost cele mai mari bombardamente coordonate cu rachete de la începutul războiului. Distrugerea, însă, nu s-a oprit aici. Atacurile au continuat și ziua următoare cu cel puțin 28 de rachete lansate.
Bombardamentele au lăsat un număr mare de civili din Kiev, Lvov, Vinița și Dnipro fără electricitate.
Atacurile cu rachete de croazieră asupra infrastructurii energetice a Ucrainei au continuat și următoarea săptămână, atunci când Ucraina a spus că a interceptat trei astfel de rachete care se îndreptau spre Kiev. Imaginile de la fața locului au arătat că rachetele folosite în atacuri erau de trei tipuri: Kalibr – lansate de pe mare, R-500 – lansate de la sol și Kh-101 – lansate din aer.
Acestea sunt rachetele de mare precizie cu care Rusia se mândrește că distruge ținte militare, dar încă de la începutul războiului rachetele cu rază lungă de acțiune au fost folosite în mod repetat pentru distrugerea infrastructurii civile și a provocat sute de victime, precum în cazul rachetei de croazieră care a lovit zone rezidențiale din Odesa și Nikolaev.
Într-o singură zi din luna iulie, atacuri cu rachete de croazieră împotriva orașului Vinița au ucis 27 de civili. Aceste bombardamente, care au lovit ținte non-militare, sugerează faptul că (1) rachetele nu au putut urma traiectoria de zbor pre-programată, (2) țintele au fost alese pe baza unor informații greșite sau (3) țintirea civililor a fost intenționată. În cel puțin două cazuri, în aprilie și iunie, rachete de croazieră rusești au zburat pe deasupra centralelor nucleare din Ucraina, riscând astfel producerea unui accident nuclear.
Ucigașii de la butoane care programează rachetele de croazieră rusești: tineri cu experiență în domeniul IT și al jocurilor video
Majoritatea membrilor echipei de ingineri militari responsabili pentru atacurile cu rachete de croazieră ale Rusiei în Ucraina sunt femei și bărbați tineri, inclusiv un cuplu soț-soție, mulți dintre ei având experiență în domeniul IT sau chiar al jocurilor video.
O parte dintre ei au lucrat și în centrul militar de comandă al Rusiei din Damasc în perioada 2016-2021, atunci când Rusia a lansat atacuri cu rachete de croazieră în Siria. Alții au fost decorați chiar de președintele rus Vladimir Putin.
Metadatele de telefon arată că aceste persoane au comunicat cu superiorii lor în special înainte de multe dintre bombardamentele rusești cu rachete de croazieră de mare precizie în urma cărora și-au pierdut viața sute de persoane și milioane de ucraineni au rămas fără electricitate și căldură.
Grupul, care lucrează acum din două locații – din sediul Ministerului Apărării de la Moscova și din sediul amiralității de la Sankt Petersburg, este ascuns adânc în interiorul „Centrului Principal de Calcul al Statului Major”, adesea prescurtat la GVȚ.
Nu există nicio informație disponibilă care să lege GVȚ-ul Forțelor Armate ale Rusiei cu programarea rachetelor de croazieră. Acest centru a fost descris în publicațiile militare drept un „furnizor de servicii IT” și de „automatizare” în cadrul armatei ruse. În ciuda istoriei sale lungi – potrivit Zvezda, centrul a fost înființat în 1963 – există foarte puține mențiuni publice despre existența institutului în media rusească de azi.
Grupul clandestin de ingineri sunt împărțiți în trei echipe – una pentru fiecare tip de rachete de croazieră
O analiză a 126 de apeluri telefonice făcute în perioada 24 februarie – aprilie 2022 a arătat legătura dintre atacurile rusești majore cu rachete de croazieră împotriva Ucrainei și apelurile de dinainte de bombardmente făcute de pe un număr de telefon care aparține unui ofițer de rang înalt al GVȚ. Acest ofițer este locotenent-colonelul Igor Bagniuk, iar telefonul folosit are aceeași adresă ca alți ofițeri ai GVȚ: Znamenka 19 – sediul Statului Major al armatei ruse de la Moscova.
Prin analizarea cumulativă a înregistrărilor telefonice, autorii investigației au reconstruit o echipă de 33 de ingineri militari care par să fi raportat sau comunicat cel mai frecvent cu Bagniuk.
Grupul clandestin de ingineri identificați pare să fie împărțit în trei echipe – câte una pentru fiecare tip de rachetă de mare precizie. Bagniuk, cel care pare să fie comandantul direct al subunității care se ocupă de programarea atacurilor cu rachete de la GVȚ, a primit o medalie pentru participarea sa în operațiunile militare din Siria.
Inginerii militari aflați sub comanda lui Bagniuk sunt persoane tinere, cei mai mulți nu au încă 30 de ani, patru dintre ei având 24 de ani. Mulți dintre ei au terminat facultăți de matematică sau din domeniul IT și cu toții au primit instruire în ingineria militară la Academia Militară a Forțelor Rachetelor Strategice sau la Insititutul Ingineriei Militar-Navale. Spre deosebire de colegii lor din armată, cei mai mulți dintre ei riscându-și într-un fel viața în apropierea liniei frontului, aceste persoane tinere lucrează din siguranța centrelor de comandă din Msocova și Sankt Petersburg și par să își vadă de viață neafectați de războiul în care ei joacă un rol esențial.
Salariile lor de pe timp de război nu se cunosc, dar potrivit estimărilor unora dintre membri care au activat în perioada 2018-2020, media salariilor primite s-a mărit de la 80.000 de ruble (1.300$) în 2018 la 130.000 de ruble (2.100$) în 2020.
Viața neafectată de război a tinerilor ruși care programează rachetele folosite în Ucraina
Matvei Liubavin, cel mai important subordonat al lui Bagniuk, bazat pe numărul mare de interacțiuni telefonice dintre cei doi, s-a născut în 1992 și s-a specializat în „automatizarea IT a sistemelor cu funcții speciale”.
Acesta a lucrat pentru două bănci și o companie farmaceutică și a avut o viață plină de activități: a călătorit în străinătate, a organizat spectacole de fashion și a făcut recenzii de filme pe Twitter. Mai mult, Liubavin s-a implicat în acțiuni civice și a devenit un participant al Smart Voting, o inițiativă a fundației anti-corupție a lui Navalnîi prin care acesta încerca să îi convingă pe cei care ar fi votat cu partidul Rusia Unită a lui Putin cu orice alt partid candidat.
Când au fost contactați de jurnaliști, mulți dintre membrii GVȚ au pretins că nu au nicio legătură cu acest institut. Iuri Nikonov, unul dintre inginerii care l-au contactat cel mai des pe Bagniuk în ultimele șase luni, a negat că ar ști ceva despre GVȚ sau despre război, spunând că este șofer de autobuz.
Serghei Ilin, ale cărui înregistrări telefonice au arătat că a comunicat cu opt dintre membrii echipei care programează lansările cu rachete Kalibr, a spus că este un „instalator independent” și că nu are nicio experiență în calcul, cu toate că acesta apare îmbrăcat într-o uniformă miliară într-o poză de grup cu alți ingineri militari ai GVȚ.
Liderul echipei secrete de ingineri militari vinde medalii pe care le-a primit de la Putin pe E-bay-ul rusesc
Un alt membru al echipei lui Bagniuk, Artem Vedenov, a spus că lucrează într-o fermă și le-a oferit reporterilor să le explice cum să măcelărească un porc sau să smulgă penele unei găini. Ivan Popov, un alt inginer care lucrează în echipa Kalibr, a spus că a învățat singur să programeze în limbajul Pithon, dar că nu a auzit niciodată de GVȚ sau de programarea traiectoriilor rachetelor, iar Ekaterina Ciugunova, și ea parte din subunitatea Kalibr, a spus că este florăreasă.
Inginerul Vladimir Vorobiev, care a negat că ar avea vreo legătură cu Ministerul Apărării sau cu GVȚ, s-a declarat șocat când i s-a arătat o poză cu el în uniformă militară și a spus că este prima oară când vede poza. Comandantul Bagniuk este și un utilizator activ al site-ului Avito.ru – echivalentul rusesc al E-bay. În afară de tranzacțiile cu monede și electrocasnice, ofițerul rus oferă și o medalie care i-a fost înmânată de președintele Putin în 2014.
Conform descrierilor despre alte medalii de acest tip, acestea au fost decernate „pentru contribuția adusă organizării Olimpiadei de la Soci”. Nu este clar ce rol a avut Bagniuk în organizarea olimpiadei, dar ofițerul rus cere 6.500 de ruble (105$) pentru ea.