La partida România – Andorra, scor 4-0, miza nu a fost pe teren. Miza s-a aflat în tribune și a levitat deasupra fiecărui fir de iarbă. A luat forma nevăzută a unui vacarm rostogolit năzdrăvanic spre gazon timp de 90 de minute. Cam ca mantia lui Harry Potter.

Și da, atmosfera a contat enorm. Iar golurile au fost pe măsura volumului decibelilor năstrușnici. Energia celor mici a țipat despre forța unui adevăr fără dorei și gigei. Simplu, nevinovat, curat și așa cum îi stă bine, un pic naiv. Și energia a intrat în ghetele jucătorilor ca un cadou teleportat. Exact ca într-o noapte de Moș Nicolae.

Tricolorii au marcat și mai ales, au zâmbit deblocați. Putea fi și Brazilia în locul Andorrei. Complet nesemnificativ pentru ceea ce am văzut. Dar de data asta știm de unde a venit cadoul. Cei mici ne-au făcut o surpriză incredibilă. Un cadou mare cât România.

Ideea a fost genială, indiferent prin capul cui a trecut pentru prima dată. Am fost martorii unui fenomen rar. Iar victoria a fost a tricolorilor din teren și a celor din tribune. Dincolo de audiențe, sponsorizări și alte artificii comerciale, și ele, atât de necesare.

UEFA poate reedita experiența oricând și oriunde. Nu va fi niciodată ca în România. Cei mici au predat cea mai frumoasă și mai clară lecție de sport.

Cu sau fără Harry Potter, în mod sigur, nu e nicio Piatră Filozofală aici. E doar cheia de boltă de care avem nevoie. E mai mult decât evident și nici nu se poate mai simplu de atât. Tinerețea este o valoare fabuloasă a sportului.

Așadar ar fi timpul să redeschideți porțile școlilor către sport, nu doar la propriu. Succesul elitei va veni în mod firesc, la rândul său. Va urma și sportul comercial, atât de așteptat de companii. Adevărul l-am văzut și mai ales l-am auzit împreună. A plutit liber, exact ca acel avion de hârtie, așezat liniștit pe gazonul unui meci de octombrie.