Inflaţia anuală a atins 2,6% în luna martie în zona euro, conform estimărilor Eurostat. În luna februarie a fost de 2,4%. Cifrele pot părea mici în comparaţie cu cele înregistrate în România (7,6% în feb. 2011 faţă de feb 2010), însă evoluţia inflaţiei în rândul celor 17 ţări care utilizează moneda unică este una îngrijorătoare.
Pe lângă creşterile substanţiale ale preţurilor combustibililor şi alimentelor, inflaţia a urcat şi din cauza preţurilor în creştere ale producţiei industriale. În februarie, a existat o creştere de 0,8% peste ianuarie, şi de 6,6% peste februarie 2010, cea mai mare creştere anuală din septembrie 2008. Preţurile la producători (în afară de construcţii şi energie) au avut o creştere lunară de 0,6% şi una anuală de 4,5%, cea mai mare din 1995, potrivit Eurostat, citat de Wall Street Journal.
Banca Centrală Europeană, al cărei obiectiv principal este asigurarea stabilităţii preţurilor, are de luat o decizie foarte importantă în şedinţa din 7 aprilie: dacă să crească sau nu dobânda cheie, situată la minimumul istoric de 1% încă din mai 2009.
Declaraţiile recente ale guvernatorului Jean-Claude Trichet, dar şi ale altor oficiali, arată destul de clar că BCE este pregătită să intervină pentru a ţine inflaţia în frâu.
“Inflaţia în zona euro este în creştere. În viziunea Consiliului Guvernatorilor, exprimată pe 3 martie (ultima şedinţă de politică monetară, n.r.), riscurile privind creşterea preţurilor s-au intensificat”, a declarat Trichet în Parlamentul european, citat de Reuters.
Mario Draghi, şeful Băncii centrale a Italiei, spune că BCE este pregătită să ia măsuri ferme şi la timp, Yves Mersch, membru în consiliul BCE din partea Luxemburgului, spune că instituţia “rămâne pregătită pentru a acţiona decisiv şi la timp pentru asigura faptul că riscurile în creştere privind stabilitatea preţurilor nu se vor materializa pe termen mediu”. O declaraţie similară a făcut şi Jose Manuel Gonzalez-Paramo, membru al board-ului executiv al BCE.
Analiştii aşteaptă şi ei o creştere a dobânzii cheie. Într-un poll Bloomberg la care au participat 31 de economişti arată că aceştia se aşteaptă ca dobânda de bază să ajungă la 1,75% la sfârşitul acestui an.
Pentru şedinţa din 7 aprilie, estimările generale sunt pentru o creştere de 0,25 pp.
Există şi economişti care nu cred că BCE va ridica prea curând dobânda cheie, şi asta pentru că decizia nu ar avea cum să tempereze inflaţia, preţurile la combustibili şi alimente fiind în afara sferei de influenţă a instituţiei.
În plus, creşterea dobânzii cheie ar avea un efect negativ asupra statelor periferice ale zonei euro, care au acum probleme mari cu susţinerea datoriei publice şi a căror sisteme bancare sunt grav afectate. „BCE nu poate să crească ratele prea agresiv fără să rupă zona euro”, spune Simon Maughan, de la MF Global Londra, citat de Bloomberg.
Măsurile de austeritate au făcut ca Grecia să se zbată în recesiune şi în acest an, iar Irlanda, Portugalia sau Spania să aibă creşteri la limită. Asta se întâmplă în timp ce Germania a crescut cu 3,6% anul trecut, iar previziunile pentru creştere sunt de 2,4% în acest an.
Politica de dobândă unică nu poate fi mulţumitoare pentru toate ţările din zona euro. Sub Regula Taylor, ţările PIGS, care fac 17% din PIB zonei euro, au nevoie de o rată de dobândă negativă de -4,6%, potrivit lui Luca Paolini, strateg al Credit Suisse, în timp ce Germania, care produce o treime din PIB, are nevoie de o rată pozitivă de 4,5%.
O dobândă mai mare este o veste proastă şi pentru băncile din ţările PIGS. BCE a pus la punct un program prin care acestea vor beneficia de lichiditate pe termen mediu, însă dobânzile mai mari pentru consumatori, care acum au din ce în ce mai puţine venituri disponibile, ar putea creşte numărul de credite neperformante.
Există o corelare puternică între nivelul dobânzii cheie şi dobânzile de pe piaţa interbancară europeană.
Semnalele oficialilor europeni s-au intensificat spre sfârşitul lunii trecute, iar reacţia în piaţa interbancară a fost una de creştere a dobânzilor.
Euribor 3M a atins în şedinţa din 4 aprilie un nivel de 1,255%, cel mai ridicat din 16 iunie 2009. De altfel, de anul trecut, a existat o creştere graduală a ratelor de dobândă de pe piaţa interbancară europeană.
Asta face ca ţările în care dobânzile la creditele ipotecare sunt variabile, cei îndatoraţi să fie vulnerabili la mişcările Euribor.
Mai mult de 85% din casele cumpărate cu credit în Spania au dobânda variabilă. În Portugalia sunt aproape 100%, iar în Irlanda 85%, faţă de Germania unde sunt doar 15%.
Între decembrie 2005 şi martie 2006 BCE a crescut dobânda cheie cu 1,5 pp, iar costurile împrumuturilor pentru gospodăriile din Spania, Irlanda şi Portugalia au crescut cu 1 pp, iar în Germania cu doar 0,5 pp, potrivit unui studiu ING, citat de Bloomberg.
În România, aproape toate creditele în euro au dobânda variabilă, iar 80% dintre creditele pentru locuinţe sunt în euro. La creditele de consum, proporţia în euro este mai mică (43%), conform datelor BNR.
În plus, băncile au fost obligate de OUG 50 să treacă de la dobânzile interne la Euribor/Robor + marjă. Însă, trecerea s-a făcut la un nivel de dobândă care face datornicii români şi mai vulnerabili, rezultând marje foarte mari peste Euribor. Pentru mulţi dintre datornicii care au credite în euro şi dobânzi mari, care vor deveni şi mai mari, singura soluţie este refinanţarea în acest moment.
Faptul că BNR a eliberat o cotă din rezervele minime obligatorii ale băncilor pentru pasivele în euro, aruncând astfel mai multă lichiditate în piaţă, şi că riscul de ţară al României a scăzut, poate compensa o parte din creşterea Euribor prin faptul că băncile vor reduce marjele ataşate creditelor. Însă, de noile condiţii vor beneficia doar cei care iau un credit nou, cei cu credite în derulare fiind nevoiţi să se refinanţeze pentru a reduce costurile.
Există un decalaj între momentul în care dobânzile cresc pe piaţa interbancară şi cel în care băncile le transferă clienţilor. Cele mai multe bănci din România folosesc indicatorii Euribor la 3 şi 6 luni. Deşi aceste dobânzi variază zilnic, cele mai multe bănci aleg să aplice transformările clienţilor la 3, respectiv 6 luni. Cele mai mari bănci din România aleg această metodă, dar sunt şi bănci care folosesc indicatorul Euribor 3M, de pildă, şi recalculează dobânda lunar. De asemenea, variază şi perioada în timp din care este extrasă cotaţia. Astfel, dacă unele bănci aleg cotaţia dintr-o anumită zi, altele fac o medie aritmetică a cotaţiilor raportate în timpul scurs de la ultima modificare a dobânzii clientului.
Un singur punct procentual adăugat la o dobândă de 6% face ca rata lunară pentru un credit de 50.000 euro pe 30 de ani să sară de la 300 euro la 333 euro. O creştere de 2 pp creşte rata la 367 euro, iar revenirea Euribor în jurul a 4% duce rata la 402 euro.
Evoluţia Euribor în paralel cu dobânda cheie (click pentru mărire)
Inflaţia în zona euro
Evoluţie Euribor în 2011
