Anterior, cei de la secţia de contenios îşi declinaseră competenţa în favoarea secţiei civile, astfel că s-a ajuns în situaţia absurdă în care magistraţii Tribunalului nu se consideră competenţi să judece litigii a căror finalitate va afecta mare parte din clienţii băncilor care au semnat contracte de creditare înainte de 2010.
De 13 luni, în România există prevederi legale prin care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sau asociaţiile de consumatori de profil semnificative pot cere instanţelor să elimine clauzele abuzive din toate contractele preformulate în care acestea se găsesc, şi nu doar din cele ale reclamanţilor.
La scurt timp după modificarea legii, ANPC a chemat în instanţă opt bănci locale (în zece procese), după reclamaţii anterioare de la clienţi. După mai bine de patru ani în care a primit petiţii pe bandă rulantă de la consumatori, Protecţia Consumatorului ştia foarte bine ce e în contractele bancare, mai ales că a şi câştigat procese în urma unor reclamaţii, fără ca acestea să aibă efecte erga omnes.
Pentru că au avut în spate un proces verbal de constatare, litigiile au fost repartizate secţiei de contencios-administrativ a Tribunalului Bucureşti, deşi speţe identice au ajuns anterior la secţiile civile ale instanţelor din ţară.
Această repartizare nu a plăcut magistraţilor de la contencios, care şi-au declinat pe rând competenţa în favoarea secţiilor civile, acolo unde au existat termene.
Şi acum apare marea surpriză. În procesul ANPC vs. Credit Europe Bank, secţia a VI-a a Tribunalului Bucureşti a declinat la rândul ei competenţa Secţiei a II-a de Contencios administrativ şi Fiscal a Tribunalului Bucureşti, de unde o şi primise, potrivit dispozitivului dat de magistraţi în şedinţa din 23 octombrie.
