Rata solvabilităţii, efectul de pârghie şi rata capitalului propriu se referă la raportul dintre fondurile proprii (fonduri proprii de nivel 1, care cuprind preponderent capitalul propriu, şi fondurile proprii de nivel 2, care cuprind preponderent împrumuturile subordonate) şi activele băncii (la valoare medie sau ponderate la risc). În privinţa modului de calcul, indicele de solvabilitatea reprezintă ponderea fondurilor proprii totale (atât de nivel 1, cât şi de nivel 2) în activele ponderate la risc. Efectul de pârghie reprezintă ponderea fondurilor proprii de nivel 1 în activele la valoare medie, în timp ce rata capitalului propriu se calculează prin raportarea aceloraşi tipuri de fonduri la activele ponderate la risc.
“Ponderarea la risc a activelor se face în funcţie de natura acestora. De exemplu, pentru plasamentele în titluri de stat riscul este zero, în timp ce creditele acordate diferitelor categorii de clienţi trebuie ponderate cu riscul aferent fiecărui împrumut în parte. Activele la valoare medie se calculează prin adunarea valorii activelor la sfârşitul fiecărei luni şi împărţirea rezultatului la numărul de luni pentru care se face calculul”, se arată în datele BNR. În privinţa nivelului optim al indicatorilor, băncile comerciale locale s-au angajat să nu scadă indicatorul de solvabilitate sub 10%, deşi la nivel internaţional această rată nu trebuie să coboare sub 8%.
“Pentru efectul de pârghie, abordările sunt diferite. Spre exemplu, în Statele Unite un nivel de peste 5,5% este considerat adecvat, în timp ce în Austria acest nivel trebuie să fie peste 6%”, potrivit băncii centrale.
