Însă cu doar câteva ore înainte, 1,6 miliarde de euro dispăruseră din băncile greceşti, autorităţile de la Atena fiind forţate să apeleze la Banca Central Europeană pentru o nouă finanţare de urgenţă, în pofida blocajului din negocierile guvernului populist cu creditorii internaţionali.
La petrecerea de la piscină, oameni de afaceri, politicieni, academicieni şi mulţi alţi reprezentanţi ai înaltei societăţi vorbesc în şoaptă despre momentul în care băncile ar putea opri sau limita retragerile de numerar. Revolta şi disperarea îi împing pe aceştia să arunce reproşuri la adresa guvernului pe care îl consideră vinovat pentru criza în care se afundă ţara, dar şi să spere cu optimism la o salvare venită de la liderii zonei euro.
De la războiul civil şi până acum, societatea greacă s-a confruntat cu diviziuni profunde între stânga şi dreapta, iar în acest moment, criza financiară nu face decât să redeschidă răni vechi care s-au vindecat de-a lungul unor generaţii. Pentru cei bogaţi, viaţa fără euro este aproape inimaginabilă. Moneda unică este cea care le-a oferit posibilitatea să îşi trimită copiii la studii în afara ţării, dar şi să îşi cumpere case sau bunuri de lux în alte părţi ale Europei.