În afară de costul foarte ridicat al tratamentului, plătit de statul francez, aceşti pacienţi reprezintă şi un pericol de contagiune pentru cei din jur.
Primul caz de tuberculoză ultrarezistentă a apărut exact acum un an. Un cecen venit direct la spitalul Pitié Salpêtrière ca să se trateze. Nu întâmplător. Această instituţie dispune de cel mai competent serviciu de tratare a bolilor infecţioase din Franţa, scriu cei de la RFI.ro
Bolnavii sunt trataţi toţi în camere „cu presiune negativă”, încăpere în care pot sta şi luni de zile ca să scape de bacilul lui Koch, responsabilul tuberculozei. Cecenul din ianuarie anul trecut a fost urmat de-a lungul anului 2012 şi până acum, în ianuarie 2013, de zeci de alţi tuberculoşi pe cale să moară. Punctul lor comun: toţi sunt ruşi, georgieni sau ceceni şi toţi au venit aici pe cont propriu: unii cu avionul, alţii cu maşina ba chiar cu autostopul.
Cum spune şeful serviciului de la Pitié citat de Figaro, aceşti bolnavi, pe lângă faptul că sunt niste „bombe ambulante”, sunt şi extrem de puţin comunicativi. Niciunul nu vorbeşte franceză şi toţi sunt nedisciplinaţi, nu respectă regulile spitaliceşti. În loc să stea închişi în camerele cu presiune negativă, ies pe culoare fără măşti pe faţă, ba chiar şi în curte la fumat dacă nu chiar afară din spital ca să-şi întâlnească prietenii.
Riscul de a contamina anturajul este enorm. Ministerul francez al sănătăţii recunoaşte existenţa acestei probleme şi precizează că în prezent există 54 de cazuri de tuberculoşi cu virus ultrarezistent pe teritoriul naţional dintre care 16 sunt georgieni. Ca termen de comparaţie, între 1992 şi 2006 s-au înregistrat doar 14 cazuri de XDR, adică unul pe an! În 2013, tuberculoza de acest tip devine aşadar o problemă de sănătate publică, zeci de persoane putând fi contaminate.
E şi motivul pentru care ministerul sănătăţii i-a mobilizat pe cel de externe şi de interne. Un soi de celulă de criză a fost creată pentru a determina dacă nu avem de a face cu o nouă formă de migraţie, cu o migraţie de tip mafiot. Ipoteza unor călăuze care contra cost îi ajută pe bolnavi să ajungă în Franţa nu este exclusă.
Spitalele în care aceştia ajung, uneori direct cu valiza de la aeroport, nu au de ales şi îi internează deîndată. Securitatea socială plăteşte primele trei luni de spitalizare, ştafeta fiind apoi pasată unui dispozitiv special de ajutorare a pacienţilor clandestini. În zece ani, numărul celor care beneficiază de acest sistem a crescut cu 185 la sută pentru a ajunge la 220 de mii de persoane în 2010 şi un cost total de 600 de milioane de euro pe an.
Trebuie ştiut că o noapte de spital costă circa o mie de euro, sumă la care trebuie adăugate apoi toate analizele de sânge, radiografii sau scannere. Nu e de mirare că finanţele unor spitale, precum cel de la Pitié Salpêtrière, sunt puternic afectate de noul tip de migraţie, în particular a bolnavilor de tuberculoză ce pot rămâne internaţi şi şase luni.