Concurența este acerbă pentru această funcție, însă Octavian Bădescu a decis să intre în cursă. Cel puțin două canditaturi anunțate deja par să fie cu șanse mari – cea a actualului primar, Gabriela Firea, și cea a lui Nicușor Dan, susținut de partidele de dreapta.
Însă jocurile nu sunt încă făcute și nu este exclus ca un candidat nou să facă o surpriză.
I-am adresat câteva întrebări antreprenorului Octavian Bădescu în legătură cu candidatura sa.
– Care sunt motivele pentru care ati decis sa va inscrieti in cursa electorala pentru Primaria Capitalei?
Pe de-o parte, din frustarea generata de constatarea ca – asa cum din pacate s-a putut bine observa in aceasta primavara – deciziile zonei politico-administrative pot impacta decisiv viata individuala din perspectiva atât economica cât si sociala in general in rau.
Pe de altă parte, din dezamăgirea generata de faptul ca, din motive pe care nu le mai detaliez aici, oferta pe care zona politica o furnizeaza sub forma de optiuni in privinta guvernarii locale este inconsistentă si nepotrivita, in opinia mea, pentru nevoile existente ale cetatenilor.
Sunt multe probleme care se perpetueaza si se agraveaza, indiferent de partid sau de primar – chestiunile cu incalzirea, cu traficul, cu poluarea, cu spitalele, cu cladirile samd.
Insa „continua sa faci aceleasi lucruri si vei avea aceleasi rezultate”, spune un proverb.
In opinia mea, problemele au cauze sistemice si este necesara o abordare complet diferita.
Nu sunt bani pentru rezolvarea tuturor problemelor importante, intrucat cei care sunt, sunt gestionati prost, intentionat sau nu.
Este nevoie sa ne luam orasul din mana politicienilor actuali, impreuna o putem face si nu a existat in ultimii 30 de ani un moment mai bun decat acum. Puterea trebuie sa ajunga inapoi la cetateni, asta inseamna democratie. In plus – nu mai e timp. Trebuie sa realizam schimbari necesare, dar evitate de zeci de ani de catre politicieni fara curaj.
Eu nu sunt politician, ziarist, matematician sau ONG-ist. Sunt de 15 ani antreprenor, fondator si manager de companii prestatoare de servicii, iar Primaria este o institutie prestatoare de servicii pentru cetateni. Muncesc in mediul privat, dar am cunoscut si mediul de stat si ii stiu si problemele si oamenii. Cei mai multi sunt o resursa insuficient pusa in valoare. Majoritatea sunt si ei asupriti intr-un fel de catre mediul politic si acest lucru poate să fie și va fi schimbat daca voi fi mandatat, ales.
– Cum credeti ca a fost administrat in ultimii patru ani bugetul Capitalei? Dar in anii anteriori?
Ni se spune permanent ca „nu sunt bani”. Normal, altfel cum ar putea justifica cresterile de taxe sau nerealizarile?
Pe de-o parte este o realitate faptul ca administratiile din Bucuresti beneficiaza de mai putine resurse comparativ cu contributia bucurestenilor la economie.
Pe de alta parte, tot o realitate este si faptul ca administratiile locale din Bucuresti cheltuie prea multi bani, din ce in ce mai multi, indiferent ca raportezi la alte orase, la numarul de locuitori, la suprafata, la veniturile oamenilor sau la puterea de cumparare.
Chiar si in aceste conditii, mai toate administratiile locale, ca si statul in ansamblu, se confrunta permanent cu deficite bugetare, deci e evident ca vorbim despre o perpetua proasta administrare a bugetelor, indiferent de culoarea politică a persoanelor care ocupat sau ocupa funcții in forurile de decizie.
Nu sunt bani, desi suma bugetelor locale cheltuite anual in Bucuresti insumeaza cca 15 milioane de euro in fiecare suprafata de 1 km patrat, adica 40.000 euro per km patrat, zilnic.
Se cheltuie din banii cetatenilor cca 150 euro per persoana lunar, adica 5 euro zilnic de fiecare persoana, indiferent ca e sugar, ca are 40 de ani sau 100 de ani.
Fiecare persoana activa din Bucuresti contribuie lunar vrand-nevrand in medie cu aproape 300 euro doar la cheltuielile administratiilor locale. Aceasta suma este in plus fata de contributia de alte cateva sute de euro la cheltuielile altor unitati administrative teritoriale si de alte sute la cheltuielile administratiei centrale.
Orientativ, fiecare bucurestean activ contribuie in medie la toate cheltuielile statului, prin taxele si impozitele prelevate sub diverse forme, cu peste 1.000 euro lunar.
Toate aceste sume sunt enorme, mai ales daca ne raportam la veniturile ramase la dispozitia populatiei. Iar rezultatele lasa de dorit.
– Ce credeti ca s-a facut bun in mandatul actualului primar?
Important nu e daca s-a facut vreun lucru bun sau nu, e dificil sa nu faci nimic bun. Mai important e insa sa faci ceea ce trebuie, din pozitia pe care o detii, conform atributiilor explicite si implicite.
Iar din moment ce esti administrator de resurse, manager, lider , dar in organizatia pe care o conduci, înregistrezi pierderi, creezi datoriii pentru care platesti dobanzi, ai deficite cronice – asta demonstreaza o gestionare proasta, care trebuie asumata de actuala administratie politica, oarecum in integralitatea ei.
Avand in vedere ca situatia s-a perpetuat pe parcursul mai multor mandate, putem afirma fara teama de a gresi ca acesti politicieni administreaza resurse publice prost, as spune chiar iresponsabil.
– Ce credeti ca a fost facut gresit in mandatul actualului primar?
Principala chestiune este ca nici dansa, in calitatea teoretica de lider al comunitatii, beneficiind de un anume suport popular in spate, nu a initiat niciun demers de resetare a unui sistem de administrare falimentar.
S-a irosit acest suport si domnia sa s-a incadrat in aceeasi tipologie a primarilor care trec fara sa transforme, care patroneaza si gireaza o Primarie captiva in raport 3 tipuri de grupuri de interese cancerigene:
- – afaceristii abonati la bugetul public, pe care il secatuiesc de convenienta cu administratorii bugetului, plasandu-i bunuri si servicii inutile sau la supra-pret,
- – functionarii corupti si cei care isi datoreaza pozitia exclusiv unor criterii ce tin de conectare la o alta organizatie paralela – partidul politic, indifferent de numele sau,
- – politicienii si partidele care traiesc extragand – sub diferite forme – resurse din institutiile si din companiile publice.
– Care credeti ca sunt primele trei prioritati ale Bucurestiului? Care credeti ca este prioritatea zero a Bucurestiului?
Prioritatile Bucurestiului reies in mod evident din realitatile existente, aceste prioritati reprezinta pilonii planului meu pentru Bucuresti si sunt de fapt 5:
– Reducerea generala a cheltuielilor,
– Eficientizarea alocarii resurselor existente,
– Institutii fara datorii si deficite,
– Asigurarea unei transparente a bugetelor,
– Implicarea cetatenilor in deciziile care ii privesc.
Rezolvarea acestor 5 chestiuni ofera premisele rezolvarii graduale a celorlalte probleme punctuale, importante, dar care tin mai mult de un micro-management.
Trebuie să precizez că în opinia mea, Primarul nu este ales sa se ocupe personal de micro-management, el e in primul rand un lider de comunitate.
De exemplu, nu Primarul nu trebuie sa analizeze și să decidă unde ar fi optim sa intoarca tramvaiul 5 și nici cuantumul exact al fiecarui ajutor social. Acest tip de analize și decizii sunt de competenta acelor funcționari care, pe de-o parte au pregătirea și cunoștințele necesare în vederea analizei și adoptării de soluții corecte, iar pe de alta, au în fișa postului astfel de atribuții, sunt platiti si și-au asumat indeplinirea respectivelor sarcini de serviciu.
Primarul este un administrator de Resurse Publice provenite prin contribuția cetatenilor, pe care are obligația de a le administra cat mai eficient posibil.
Însă inainte de putea realiza o administrare eficientă trebuie sa aiba o Viziune si sa vina in fata cetatenilor cu un Plan, cu privire la care acestia sa se pronunte prin vot.
Aceasta este perspectiva mea cu privire la administrarea Bucurestiului.
– Care sunt solutiile pentru rezolvarea celor principale prioritati ale Capitalei?
Solutiile rezulta in mod natural din pilonii anterior mentionati si ele constituie practic obiective specifice de atins pe durata unui mandat:
Trebuie sa ajungem in maxim 4 ani la o Primarie unica si la comunitati puternice conturate in cartiere, eventual chiar angrenate intr-o concurenta amicala pentru a oferi locuitorilor ceea ce s-ar putea numi “servicii mai bune, la un cost mai mic”.
In mandatul meu voi organiza un referendum pentru a rearhitectura administrarea Capitalei, iar in opinia mea primariile de sector este indicat sa dispara din modul in care ne administram orasul. Anumite atributii ale acestora vor fi preluate de catre Primaria Capitalei, iar altele vor fi trece in zona liderilor de comunitati locale, de cartier. Iar altele vor fi gestionate mai eficient de zona privata – ONG-uri de diferite tipuri, companii.
Ma refer practic la eficientizare si la aducerea anumitor aspecte mai aproape de specificul local si de locuitor, iar detaliile vor fi stabilite la momentul respectiv si in consultare cu cei implicati.
Economii de 5 miliarde de euro pe parcursul intregului mandat, bani care vor ramane in administrarea mult mai eficienta a celor care ii produc. Vorbim practic in medie de o suma de cca 3.000 de euro ramasa la dispozitia platitorilor de taxe si impozite.
Minimizarea costurilor de intermediere institutionala in relatia cu cetatenii beneficiari ai serviciilor publice, eliminarea risipei.
Spre exemplu, la acest moment, generic vorbind, dintr-un buget de 100 de lei alocat asistentei sociale, 45 de lei se duc in cheltuieli de personal si alti 30 se duc in cheltuieli cu achizitii de bunuri si servicii. La beneficiar, subiect al serviciului public de asistenta, ajung doar vreo 25 de lei. Si analiza ar putea si va trebui continuata si mai in detaliu si apoi actionat in consecinta.
Planul meu este ca – generic vorbind – din cei 100 de lei sa ramana 10 lei in buzunarul oamenilor, 10 lei sa realocam catre alte obiective necesare, iar din 80 de lei destinati asistentei sa ajunga la beneficiar, la subiectul demersului macar 50 de lei, adica dublu in raport cu acum. Iar apoi desigur ca putem vorbi si despre modalitati de alocare a respectivei sume. Insa asa ar castiga atat cetateanul contribuabil, atat beneficiarii sumei, cat si locuitorii Bucurestiului in ansamblu.
Dar este inadmisibil ca aceasta realitate sa continue, problema fiind evidenta. Totalul costurilor de administrare a unei activitati care urmareste un anumit scop nu poate avea ponderea astronomica actuala. Si vorbim de sume totale de sute de milioane de euro si nu e singurul domeniu in care vedem ca sistemul prin care se realizeaza un anume demers teoretic laudabil este mult prea sugrumat si nu isi mai atinge scopul. Care este subiectul asistentei, pana la urma? Iar realitatea expusa mai sus poate fi extrapolata.
Ideea este ca se iau prea multi bani de la oameni, sunt foarte prost administrati si acest lucru trebuie sa se schimbe; si se va schimba in masura in care voi fi ales si implicit mandatat de catre bucuresteni sa corectez astfel de anomalii pagubitoare.
Debirocratizare, simplificare si responsabilizarea individuala prin folosirea pe o scara cat mai larga a instrumentului declaratiei pe proprie raspundere. Este necesar sa devina mai usor sa ai initiative, sa derulezi activitati economice, sa oferi sub o forma sau alta valoare celorlalti oameni. Este necesar sa actionam inclusiv cantitativ, sa nu venim cu noi reglementari fara sa anulam altele, de ce nu – sa eliminam un numar mai mare de pagini.
Stimularea implicita a investitiilor private, a dezvoltarii economice pe baze corecte.
Veniturile administratiei publice locale din Bucuresti trebuie sa creasca doar ca urmare a reintoarcerii catre “local” a contributiilor acestuia la bugetul tarii si doar ca urmare a cresterii bazei de impozitare, generata de noii clienti. Nu ca urmare a cresterii taxarii clientilor actuali – locuitorii beneficiari ai serviciilor oferite de catre administratia orasului. Costurile individuale ale bucuresteanului cu administratia publica trebuie sa scada.
Iar in masura in care reusim sa oferim ca si administratie cele mai bune servicii publice posibile, cat mai rapid posibil si la cele mai mici costuri pe care piata le poate da, dezvoltarea economica si oportunitatile vor fi garantate, vom castiga noi “clienti”.
Trebuie sa reusim sa identificam diferentiatori, sa ne pozitionam ca oras si sa speculam avantajele competitive de care dispunem.
– Acestea (primele prioritati ale Bucurestiului) pot fi rezolvate intr-un mandat de patru ani?
Da, toate cele 5 pot fi rezolvate, in masura in care exista vointa, determinare si capacitate. In masura in care voi fi ales ca Primal al Bucurestiului vor fi rezolvate.
Aceasta va elibera resurse si va facilita in consecinta rezolvari mai rapide ale altor 5-10-15 aspecte, arii de preocupari ale unor diferite categorii de cetateni, problematici despre care se tot discuta permanent si care impacteaza viata de zi cu zi a locuitorilor Bucurestiului.
Mai sunt si chestiuni a caror adresare tine doar de masura in care respectam libertatea sau proprietatea. Toate acestea au solutii. Nu prea exista problema fara solutie, iar prin punerea accentului pe abordari principiale ne putem usura viata in a le identifica si aplica pe cele optime.