România s-a transformat într-un adevărat fenomen national de fiecare 1 mai, în care grătarele sfârâie, iar vedeta absolută rămâne, fără rival, tradiționalul mic. De la litoral sau munte, ori ”iarbă verde„ românii intră într-un ritual devenit deja tradiție- porții de mici, muștar, gustări asezonate cu băuturi reci.
Câte milioane de mici se mănâncă an de an de 1 Mai
Ceea ce pare o simplă distracție de minivacanță are în spate cifre uriașe. În fiecare an, în jurul datei de 1 Mai, se consumă zeci de milioane de mici. Cantitate care transformă România într-un adevărat „campion” regional al grătarelor. Producătorii se pregătesc din timp pentru acest val, iar fabricile fac eforturi pentru a acoperi cererea imensă. Practic, în doar câteva zile, se consumă carne de mici cât pentru luni întregi. În spatele acestui fenomen stă nu doar pofta românilor, ci și o tradiție care s-a transformat de la an la an. Dacă în trecut 1 Mai era marcat prin parade și evenimente oficiale, astăzi a devenit sinonim cu relaxarea și ieșirile în natură. Iar micul, cu gustul și rețeta sa simplă, a ajuns vedeta acestei transformări.
Deși rețeta pare clasică, există variații în funcție de regiune țării. Unii preferă combinația tradițională de porc și vită, alții adaugă oaie sau condimente speciale care dau un gust aparte, mai nou se poartă micii din porc fără colersterol rasa Mangalița. Indiferent de variantă, rezultatul este același- grătare pline și cozi în magazine și la localurile de specialitate.
Țările vecine care revendică micul și denumirea acestuia
Odată cu popularitatea micului au apărut și controversele. Originea micilor noștri este disputată în continuare, iar țări din jur revendică rețeta sau denumirea. Deși originea lor este oarecum otomană și sârbă, vecinii bulgari se grăbesc să revendice rețeta, susținând că termenul „mititei” provine din cuvântul bulgăresc „mitit”, care înseamnă „mic” sau „micuț”. Ba mai mult, afirmă că rețetele lor sunt la fel de vechi și similare cu cele românești. Cu toate acestea, în România s-a impus ca un simbol culinar national nu doar de 1 Mai.
Istoria micului
Povestea mici începe, potrivit legendelor urbane, în Bucureștiul secolului al XIX-lea, într-un loc renumit în special pentru cârnați- Hanul lui Iordache. Acolo, într-o zi aglomerată, bucătăria s-ar fi confruntat cu o problemă , exista suficientă carne pentru cârnați, dar lipseau mațele necesare pentru a-i prepara în modul consacrat. Din nevoie și inspirație de moment, carnea a fost modelată simplu și pusă direct pe grătar. Rezultatul a fost atât de apreciat de clienți, încât preparatul a rămas în meniu și i s-a dus repede vestea.
Primele mențiuni mai clare despre rețeta micilor apar abia în jurul anului 1920. La acea vreme, aceștia erau preparați în principal din carne de vită, aveau o dimensiune relativ standard, de aproximativ 7–8 centimetri, și erau serviți, aproape obligatoriu, alături de o halbă de bere.
