Ulterior, în data de 2 ianuarie 2011, intra în vigoare Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care modifica în mod substanțial sfera de aplicare a ordonanței inițiale, prin precizarea că „Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență […]” (cu excepția anumitor articole).
Totodată, această lege menționa la art. II faptul că:
În vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010, actele adiționale, încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți. Până la data intrării în vigoare a prezentei legi, actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifica cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Situația de fapt:
În urma apariției acestor două acte normative, au existat diferite strategii din partea băncilor, în aplicarea prevederilor legale; vom menționa două dintre aceste strategii: au fost redenumite unilateral comisioanele percepute, pentru a fi conforme cu cele prevazute de OUG 50/2010; au fost transmise notificări consumatorilor prin care aceștia erau anunțați că sunt obligați să semneze actele adiționale în forma propusă, în caz contrar acestea aplicându-se în mod tacit.
Ce facem în cazul în care, în urma semnării/nesemnării unui act adițional, s-au schimbat prevederile contractuale inițiale referitoare la comisioane?
Situația 1
Nu am semnat niciun act adițional
În acest caz, comisioanele inițiale trebuie să rămână neschimbate, atât ca denumire (definire), cât și ca sume, putându-se, daca este cazul, să fie eliminate prin negociere directă, sau în urma unei acțiuni în justiție. Trebuie reținut că, potrivit art. 95 alin (3) din varianta inițiala a OUG 50/2010, „Creditorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligențele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale.”
Mai mult decat atât, o eventuală acceptare tacită nu ar putea opera decât față de dispozițiile exprese ale acestei ordonanțe de urgență.
Citește mai mult pe Finzoom.ro