Cele 5 CRIZE ale PĂDURII ROMÂNEȘTI!

Pădurile din România se află permanent într-o stare de criză din cauza absenței unei strategii naționale, în ciuda deselor acte normative adoptate de-a lungul timpului. Asociația Forestierilor din România a identificat cinci crize ale pădurii românești în ultimul deceniu, iar acestea sunt:

  • 2013-prezent și viitor: combaterea tăierilor ilegale;
  • 2015-2019: protejarea biodiversității, regimul ariilor protejate, identificarea și protejarea pădurilor virgine;
  • 2016-2018: criza de resurse pentru lemn de foc;
  • 2017-2018: criza de resurse pentru industria lemnului;
  • 2019: creșterea volumului de lemn exploatat în Europa(Germania, Cehia, Slovacia) cu implicații în scăderea valorii lemnului la 25-28%, scăderea producției industriale cu 22%.

 

Citește și: Imaginea ”României verzi”: industrie poluantă, clădiri energofage, păduri tăiate, soluri degradate, ape uzate

 

În fapt, susțin cei de la Asociație, toate aceste episoade ale crizei din domeniul pădurilor au evidențiat:

  • Lipsa unei strategii forestiere naționale începând cu anii ’90, în contextul retrocedării a peste 50% din suprafață pădurilor;
  • Lipsa de coerentă a coordonării domeniului pădurilor, cu transferul responsabilității între Ministerul Agriculturii, Ministerul Mediului și mai recent Ministerul Apelor și Padurior.
  • Și astăzi finanțarea domeniului pădurilor se regăsește prin Programul Național de Dezvoltare Rurală la Ministerul Agriculturii;
  • avem o legislație de mediu paralelă legislației silvice pentru domeniul pădurilor;
  • Finanțarea domeniului mediului se regăsește în Programele Operaționale de Mediu, dar Ministerul Mediului nu plătește compensații pentru restricțiile impuse în administrarea pădurilor;
  • Deși pădurile sunt între principalii contributori în fixarea carbonului, certificatele de carbon sunt gestionate de Ministerul Mediului, veniturile din vânzarea certificatelor de carbon re regăsesc în Fondul de Mediu, cu finanțări marginale pentru domeniul pădurilor.
  • Criza lemnului de foc a evidențiat necesitatea includerii asigurării energiei termice pentru populație în strategia energetică națională, pădurile neputând asigura consumul energetic crescut al populației în lipsa alternativelor energetice;
  • Criza de resurse pentru industria lemnului a evidențiat importantă acestei ramuri economice pentru economia națională și dezvoltarea rurală și importantă valorificării superioare a masei lemnoase.

 

Citește și: UNESCO arată dezastrul din pădurile MULTISECULARE ale patriei! Cine este vinovatul

Criza lemnului de foc

Conform ,,Raportului privind investigația sectorială declanșată pe piață primară a lemnului din Romania”, realizat de Consiliul Concurenței, din cele 8 milioane locuințe rezidențiale din România, 4 milioane se încălzesc cu lemne, cu un necesar de resursă de peste 20 milioane tone biomasă anual. Chiar dacă acest necesar este parțial acoperit și de alte categorii de biomasă decât cea forestieră provenită din păduri, deficitul este de netăgăduit.

Volumul anual legal exploatat în România este de 17-18 milioane metri cubi, lemnul de foc fiind considerat un sortiment inferior din punct de vedere al valorificării masei lemnoase, doar 5 milioane metri cubi de lemn de foc rezultând din sortarea masei lemnoase conform actelor de punere în valoare. Mai existând un volum de cca. 4-5 milioane mc recoltat direct de proprietari din micile proprietăți cu suprafețe de până în 10 ha. Volumul de lemn de foc recoltat de pe pășuni sau terenuri altele decât cele forestiere neputând fi cuantificat.

Cauzele agravării deficitului de lemn de foc începând cu iernile 2016/2017 și 2017/2018 au fost:

  • Radicalizarea măsurilor de combatere a tăierilor ilegale, implementate începând cu anul 2014 (orice gramadă de uscătură sau vreascuri culese din pădure sau de pe terenuri agricole se consideră a fi recoltată ilegal);
  • Blocajul punerii în valoare a masei lemnoase din pădurile proprietate private și din vegetația din afară fondului forestier național. Pe o suprafață de peste 700.000 ha mici proprietăți forestiere sub 30 ha (din care 500.000 ha proprietăți sub 10 ha, cu peste 346.000 “autori” ai titlurilor de proprietate), aproximativ 400.000 ha pășuni împădurite și peste 700.000 ha suprafață echivalentă a arborilor izolați, deci pe un total de peste 1,8 milioane ha cu vegetație forestieră volumul pus în valoare a fost în 2017 de 900.000 metri cubi. La un indice mediu de recoltare de 3 metri cubi/an/ha, volumul recoltat ar fi putut fi de minim 5 milioane metri cubi. Deficitul indus din acest segment de proprietăți, afectând direct populația rurală, a fost de minim 4 milioane metri cubi;
  • Scăderea volumului legal exploatat de la un maxim de 19 milioane metri cubi în 2013 la sub 17 milioane metri cubi în 2016. Cauzele scăderi volumului legal exploatat sunt extrem de complexe și vor fi analizate separat;
  • Iarna 2017-2018 a fost blândă iar consumul de lemn de foc a fost de aproximativ 75% față de consumul obișnuit, altfel criză lemnului de foc ar fi fost mult mai gravă;
  • Criza lemnului de foc se manifestă cu intensități diferite între zonele țării, cele mai mari probleme înregistrându-se în zonele de câmpie din Sud și Est, unde prețurile lemnului de foc au atins maxime de peste 600 lei/metri cubi.

 

Deficitul de resursă de pe piață lemnului industrial

Deficitul de pe piață lemnului de foc a condus la o redistribuire a resursei de masă lemnoasă prin mecanismele pieței de la utilizările industriale către lemn de foc, pentru că în zonele de câmpie prețul lemnului de foc a devenit mai mare decât al lemnului pentru utilizările industriale.

Reorientarea parțială a resursei de la utilizările industriale către lemn de foc a condus la un deficit de resursă de lemn industrial, creșterea generalizată a prețurilor masei lemnoase, ajungând în final să afecteze competitivitatea industriei lemnului din România.

Deficitul de resursă a fost agravat în anii 2016 și 2017 de intrarea în vigoare a unor interdicții de export a masei lemnoase în Ucraina, măsuri de reducere a exporturilor de lemn brut fiind adoptate și de Bielorusia, Rusia, Croația, Bulgaria. Efectul cumulat al acestor măsuri: importurile de masă lemnoasă au scăzut accentuat în 2017.

Creșterea prețurilor medii ale masei lemnoase a fost de peste 300% între 2011 și 2018 în România, afectând atât aprovizionarea populației cu lemn de foc cât și a industriei lemnului.

Industria lemnului din România a ajuns să plătească cel mai mare preț pe resursă de lemn din Europa: la fag, buștean de gater, avem prețuri de 55 euro/metru cub în Serbia, 60-65 euro/metru cub în Slovacia și Polonia, 65 euro/metru cub în Franța, 80 euro/metru cub în Germania și 95-100 euro/metru cub în România. Situația este identică la rășinoase.

În anul 2019 situația s-a inversat România ajungând să aibă cel mai mare preț la bușteanul de rășinoase. Situație influiențată de supravolumul de lemn existent în Europa urmare a atacurilor de insecte și a doborâturilor de vânt.

 

Starea Pădurilor. Evoluția fenomenului tăierilor ilegale

Conform datelor Inventarului Forestier Național (rezultate Ciclul II 2014-2018), principalii indicatori de caracterizare a pădurilor sunt:

  1. Suprafață Pădure: 6.929.047,448 ha
  • Suprafață mai mare de 0,5 ha;
  • Consistentă mai mare de 0,1;
  • Lățimea mai mare de 20 m;
  • Specii care ating 5m înălțime la maturitate, în situ.

Volumul de lemn:

  1. Pădure: 2.354.789.867 metri cubi
  • Volum mediu 340 metri cubi/ha;

Acești indicatori de caracterizare a pădurilor la nivel naționale arată:

  • Suprafață pădurilor nu a scăzut în România, dimpotrivă, este mult mai mare decât suprafață oficial inclusă în amenajamentele silvice în fondul forestier național.
  • Volumul mediu de masă lemnoasă/ha este de 340 mc/ha care este mult mai mare decât volumului estimat în IFN1 de 321,9 metri cubi /ha și mult mai mare decât volumul evaluat conform precedentului inventar forestier din 1986, care crifra volumul mediu/ha la 217 metri cubi.

Datele furnizate de IFN sunt diferite de datele furnizate de INS. Diferențele dintre cele două rezultate trebuie atent studiate și explicate, conform Asociației Forestierilor.

 

Evoluția fenomenului tăierilor ilegale

Între anii 2014-2018 au fost luate foarte multe măsuri pentru combaterea tăierilor ilegale, între care amintim:

  • Primul program informatic de urmărire a masei lemnoase a vizat gestiunea depozitelor și a fost introdus în anul 2008.
  • Operaționalizarea în anul 2014 a sistemului SUMAL- Radarul Pădurilor, care a permis raportarea în timp real și verificarea legalității transporturilor de masă lemnoasă;
  • Introducerea tăierilor ilegale că amenințare în legea siguranței naționale;
  • Întărirea instituțională a structurilor cu funcții de control, în special a Gărzilor Forestiere, dar și constituirea de compartimente specializate în cadrul Poliției Române și Jandarmeriei;
  • Întărirea cadrului de sancționare a contravențiilor silvice, prin modificarea Legii contravențiilor silvice.

Indicații privind volumul tăierilor ilegale ne oferă:

  • Volumul de tăieri ilegale constatat anual prin controale de fond, de către administrația silvică. Acest volum s-a cifrat constant în ultimii ani la aprozimativ 200.000 metri cubi anual.
  • Volumul de lemn confiscat prin acțiunile de control ale Poliției Române, Jandarmeriei și Gărzilor Forestiere. Acest volum s-a situat între 120-150.000 metri cubi anual.
  • Semnalarile populației de transporturi ilegale prin sistemul Inspectorul Pădurilor- apeluri la numărul 112: numărul apelurilor este în medie de 20 apeluri/zi, dintre care doar 10% se confirmă, cu o medie de 2 transporturi fără documente legale confirmate/zi. Extrapolând la nivelul întregului an, rezultă maxim 600-700 transporturi ilegale/an, cifra insignifiantă raportată la numărul anual total al transporturilor de masă lemnoasă (de ordinul milioanelor).

Pe baza evaluării tuturor acestor indicatori și a evoluției consumului aparent de masă lemnoasă în România putem concluziona că volumul tăierilor ilegale este monitorizat destul de exact în ultiumii 4 ani.

Starea Industriei lemnului

Conform unui Raport PWC privind sectorul forestier și industria lemnului din România, “contribuția directă a industriei lemnului la formarea PIB în România a fost relativ constanța în ultimul deceniu (variind între 1,1% și 1,5%), potrivit unui studiu al PwC România. Din acest punct de vedere, România se situa în 2014 pe locul 9 în cadrul Uniunii Europene (1,1% comparativ cu media UE de 0,4%). Dacă se consideră și efectul indirect și cel indus asupra economiei, industria silvică și de prelucrare a lemnului din România contribuie cu 3,5% la PIB.” […] “Sectorul silvic și al prelucrării lemnului contribuie cu 1,7 miliarde euro la bugetul de stat, atunci când sunt luate în calcul efectele directe și indirecte asupra economiei. De asemenea, în sector sunt angajate 128.000 de persoane în mod direct, iar alte 186.000 de persoane în sectoare conexe. Industria de prelucrare a lemnului contribuie la ocuparea forței de muncă în zonele mai puțîn dezvoltate, prin crearea de unități de producție.”

Cifra de afaceri totală a operatorilor economici din economia forestieră depășește 6 miliarde euro, cu exporturi de 3,8 miliarde euro în 2017 – dintre care peste 2 miliarde euro exporturi ale industriei mobilei – și un aport valutar net în balanță comercială a României de peste 3 miliarde euro!

Începând cu anul 2013, prețurile masei lemnoase au început să erodeze competitivitatea industriei lemnului din România, situația agravandu-se în anii 2016-2017.

Segmentul de agenți economici mici a fost cel mai afectat atât în sectorul de exploatare, cât și în cel de prelucrare primară și industria mobilei. Peste 1.800 de agenți economici mici din sectorul de exploatare, peste 2.800 din cel de prelucrare primară a lemnului și peste 500 din industria mobilei au ajuns cu capitalurile proprii în zona negativă, practic există riscul că o mare parte dintre ei să între în incapacitate de plata și să-și înceteze activitatea.

Concomitent, se constată o concentrare economică tot mai accentuată în economia forestieră:

  • 106 agenți economici din sectorul de exploatare concentrează 43 % din cifra de afaceri a sectorului de exploatare a lemnului;
  • 18 agenți economici concentrează 46% din cifra de afaceri a industriei de prelucrare primară a lemnului;
  • 25 de agenți economic concentrează 60% din cifra de afaceri a industriei mobilei.

Cea mai gravă criză este în sectorul de exploatare a lemnului, unde dispariția agenților economici mici face din ce în ce mai greu de mobilizat resursă din proprietățile forestiere mici și din lucrările de îngrijire a pădurii.

Pragurile de intrare în sector pentru agenții economici mici sunt din ce în ce mai greu de depășit: angajat de specialitate cu normă întreagă, operator SUMAL- Woodtracking, autorizare puncte de lucru și depozite temporare, birocrația acordului de distribuire documente cu regim special, sistem due-diligence, certificare etc.

 

Conservarea biodiversității pădurilor

În România, situația pădurilor incluse în diferite forme de arii protejate se prezintă astfel:

 

Puncte critice

  • Necompensarea pierderilor de venituri/neacordarea de fonduri pentru măsuri de conservare;
  • Lipsa instrumentelor pentru stimularea participării proprietarilor și/sau administratorilor de păduri în activități de conservare;
  • Probleme de cooperare între administrația silvică și administrația ariilor protejate;
  • Insuficiente cunoștințe/expertiză /date cu privire la speciile și habitatele protejate și la măsurile de management;
  • Lipsa planurilor de management ale AP, prevederi conflictuale/contradictorii între planurile de management ale AP și amenajamentele silvice;
  • Necorelarea unor prevederi din legislația ariilor protejate cu cea silvică.

 

Catalogul național al pădurilor virgine și cvasivirgine din România:

  • România deține un patrimoniu forestier de o valoare inestimabilă, inclusiv suprafețe însemnate cu păduri virgine și cvasivirgine;
  • Protecția strictă a pădurilor virgine și cvasivirgine este una dintre căile principale de conservare și ameliorare a biodiversității pădurilor;
  • Catalogul național al pădurilor virgine este un instrument complementar rețelei naționale de arii protejate forestiere de conservare a biodiversității;
  • Există un cadru legal coerent și adecvat pentru identificarea și protecția pădurilor virgine; Catalogul acestor categorii de păduri trebuie finalizat.

Concluzii:

  • Suprafață pădurilor incluse în arii protejate la nivel național este de peste 40 %.
  • Este nevoie de o armonizare între legislația silvică și legislația de mediu, planurile de management ale ariilor protejate trebuie să privească mult mai atent spre nevoile comunităților locale.
  • Neacordarea pierderilor de venit/lipsa de susținere a măsurilor de conservare conduce la conflicte cu comunitățile locale și proprietarii de păduri, inclusiv UAT-uri.
  • Este necesară finalizarea catalogului pădurilor virgine.

 

Oportunități pentru sectorul forestier

Că parte semnatară a numeroase convenții privind combaterea schimbărilor climatice – Acordul de la Paris, Protocolul Kyoto 2, Agenda Energie – Climă 2030, România și-a asumat numeroase angajamente pe plan internațional privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES).

Principalele direcții de acțiune pentru reducerea inventarului GES pentru sectorul LULUCF – care include folosință, schimbarea categoriei de folosință a terenurilor și silvicultură – cu accent pe măsurile pentru domeniul pădurilor, sunt:

  • Extinderea suprafeței pădurilor: potențial redus, ar fi nevoie să extindem suprafață pădurilor cu 15.000 ha/an, țînând cont de costul mediu de peste 8.000 euro/ha, costurile sunt foarte mari;
  • Creșterea randamentelor energetice în utilizarea lemnului de foc că resursă energetică- potențial redus pe termen scurt, necesită investiții majore; în cazul arderii lemnului în sobe tradiționale, randamentele energetice sunt în jurul valorii de 40%; în cazul arderii în centrale moderne, cu cogenerare, randamentele pot fi de 90%; randamentele reduse sunt asociate unor emisii complexe de gaze cu efect de seră, între care N2O (310 X 1 t CO2);
  • Utilizarea lemnului recoltat pentru realizarea de produse din lemn cu valoare îndelungată de întrebuințare- potențial MAJOR; produsele din lemn – cherestea, plăci, mobile, hârtie înmagazinează carbonul pentru perioade îndelungate, pot fi reutilizate, iar prin export îmbunătățesc bilanțul de carbon al României.

 

Concluzii

Pe fond:

  • Starea pădurilor României: România recoltează cca. 60% din creșterea pădurilor, comparativ cu o medie europeană de peste 60%;
  • Suprafață pădurilor României este în creștere ușoară, existând potențial major de creștere, potențial blocat de randamentul economic mult mai mare al terenurilor agricole, datorat subvențiilor mari pentru utilizarea agricolă a terenurilor și ZERO pentru utilizarea forestieră;
  • Peste 40% din pădurile României sunt incluse în diferite regime de arii protejate, mult peste media europeană. Este nevoie de clarificări ale regimului/obiectivelor de protecție ale ariilor protejate. Este nevoie de finalizarea Catalogului Pădurilor Virgine;
  • Fenomenul tăierilor ilegale este atent monitorizat în ultimii 4 ani;
  • Cu peste 50% din gospodării captive în sistemul de încălzire pe lemne, din cauza lipsei de alternative energetice, România are nevoie de o strategie energetică în care să fie inclusă și energia termică. O componentă esențială a strategiei trebuie să o reprezinte creșterea randamentelor energetice în utilizarea biomasei forestiere că resursă energetică;
  • Creșterea prețurilor resursei de masă lemnoasă(2016-2018) a afectat competitivitatea industriei lemnului din România, ramură ce realizează 1,5% din PIB-ul României și aduce un aport valutar net de peste 3 miliarde euro. Din total exporturi, industria mobilei realizează peste 2 miliarde euro;
  • Supraofertă de lemn din Europa a lăsat România la prețuri mult mai mari pentru lemn (2019) ceea e ce face că produsele obținute din lemn să fie neatractive pe piețele externe.
  • Între 50 și 70% dintre agenții economici din sectorul de exploatare și prelucrare a lemnului s-au decapitalizat(2016-2018) din cauza conjuncturii de pe piață lemnului din România, intrând cu capitalurile în zona negativă; Căderea de piață a prins agenții economici cu masă lemnoasă contractată la prețuri foarte mari.
  • Un alt efect a fost creșterea puternică a gradului de concentrare economică atât în sectorul de exploatare cât și în cel de prelucrare primară și industria mobilei, cu efect în reducerea activităților economice și zona rurală și depopularea acestora;
  • România are unul dintre cele mai restrictive sisteme în exercitarea dreptului de proprietate asupra pădurilor, cu efect în blocarea accesului la resursă, în special în pădurile proprietate private;
  • Din punct de vedere al angajamentelor României pe linie de energie și climă, România ar trebui să promoveze utilizarea resursei de masă lemnoasă către produse cu valoare îndelungată de întrebuințare în industria lemnului.

 

 

 

 

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed