Bucureștiul este amplasat pe locul unde în vremuri imemoriale exista Codrul Vlăsiei, din care se mai văd și azi mici pâlcuri. În jurul Capitalei găsim locuri verzi, lacuri, mănăstiri, palate, dar și parcuri amenajate în ultimii ani care atrag nenumărați turiști.

Mai jos vă prezentăm cele mai intereante atracții din jurul Capitalei.

Palatul Mogoșoaia

La circa 15 km de București se află Palatul Mogoșoaia, care timp de aproape 120 de ani a aparținut familiei Brâncoveanu.

Construit în stil românesc renascentist (stil Brâncovenesc), Palatul si Complexul de la Mogoșoaia, îmbină elemente venețiene și otomane, fiind compus din “palatul” propriu – zis, curtea interioară, Turnul Portii, Cuhnia (bucataria veche), Vila Elchingen (vechea casă de oaspeți), ghețăria, cavoul familiei și sera de flori.

Citește și: Acestea sunt oraşele turistice cu cea mai scumpă mâncare. Ce sume trebuie să scoţi din buzunar

În parcul palatului se află Biserica “Sfântul Gheorghe”, livada și grădinile adiacente. Este un loc perfect pentru a petrece o după-amiază în afara Bucureștiului. Poți vizita expozițiile permanente și de sezon, te poți plimba prin grădinile de trandafiri, crini și iriși, poți sta la umbra unui tei sau a coniferelor și poți încheia această minunată plimbare, pe terasa sau salonul „Domnița Bălașa” ale restaurantului “Palatul Mogoșoaia” găzduit la intrarea in Parcul Palatului, lângă generoasa parcare, servind preparate delicioase.

Salonul „Domnița Bălașa” al restaurantului Palatul Mogoșoaia, cu o capacitate de 150 persoane, îmbina stilul Brâncovenesc cu stilul modern, venind în întampinarea clienților cu o gamă largă de preparate culinare tradiționale și internaționale.

Domeniul Golești

La aproximativ 100 km de București se află Domeniul Golești, care prezintă conac, un muzeu al satului și zona viticolă. Construit în 1640 de către Vișa din Golești și soțul său, Stroe Leurdeanu, conacul a fost reședința familiei timp de secole și locul care le-a conferit Goleștilor identitate și puterea de a trece prin vâltoarea istoriei. Reședința boierească de la Golești îmbină monumentalul cu eleganța, tradiția arhitecturală românească cu elementele de influență orientală și caracteristici ale civilizației occidentale. Casa prezintă un beci mare, cu arcade și ziduri masive, peste care a fost ridicat parterul locuibil. Etajul, dintr-o structură ușoară de lemn, este accesibil prin folosirea elegantei scări din lemn masiv de stejar, ce pornește din holul central al casei.

Citește și: Obiective turistice în România. TOP 5 locuri de vizitat la noi în țară

Secția aer liber a muzeului de la Golești este o sinteză a civilizației românești tradiționale. Aici poți descoperi modul de viață și ocupațiile țăranilor români din timpuri străvechi, te poți conecta cu tradiția și credințele autentice ale strămoșilor noștri. Pe o suprafață de 10 de hectare au fost remontate, începând cu anul 1966, peste 30 de gospodării din principalele zone viticole și pomicole ale României. Fiecare gospodărie în parte poate fi considerată ca fiind expresia civilizației țărănești, a universului tradițional care a dat identitate diferitelor zone etnografice ale spațiului românesc.

Domeniul Știrbey

Domeniuk Știrbey, situat la 30-40 minute de zona centru-nord, având o supraffață totală de 240.000 mp, este cel mai mare centru de evenimente din București. Într-un parc secular, cu deschidere la lacul Buftea, cu lac interior și obiective turistice precum: Palatul Știrbey (1864), Turnul de apă (arhitect Anghel Saligny) și Capela Știrbey (1859), domeniul (monument istoric) se bucură în acest momentt de opt locații pentru evenimente și un restaurant cu terasă.

Parcul Comana

La 38 de km sud de București se află Parcul Comana, sau ”Delta Neajlovului”. Decizia de constituire a parcului a fost adoptata în baza documentației tehnice și știintifice elaborate încă din anul 1954 de către Academia Română în vederea delimitării și protejării a două arii de importanță floristică deosebită, respectiv Rezervația Oloaga Grădinari desemnată pentru protecția ghimpelui (Ruscus aculeatus) și Rezervația Padina Tătarului desemnată pentru protecția bujorului românesc de pădure (Paeonia peregrina, ssp. romanica).

Aceste două rezervații, alături de Balta Comana – arie de interes avifaunistic –  au fost incluse în zona de protecție integrală a parcului.

În prezent, parcul este recunoscut ca zonă umedă de interes internațional conform Convenției de la Ramsar (Iran, 2 februarie 1971) și parte a retelei europene de arii protejate Natura 2000, ca sit de protecție avifaunistică (SPA) și sit de importanță comunitară (SCI). Parcul are 25.000 ha, si adăpostește un număr de 1153 specii de plante,  212 specii de păsări, 37 specii de mamifere, 30 de specii de pești, 10 specii reptile, 141 specii de nevertebrate și 8 specii amfibieni.

Tot la Comana este si Moara de Hartie, din Satul Mestesugarilor, mănăstirea ctitorită de Vlad Țepeș, dar și parcul de aventură.

Pădurea Pustnicu

La est de București se află pădurea și mănăstirea Pustnicu. Este unul dintre locurile preferate de bucureșteni pentru ieșirea în zilele de final de săptămână, la grătar sau la marginea lacului. Din păcate, nu tot timpul găsim curățenie. În pădure se află și un restaurant destul de renumit.

Palatul Potlogi

În anul 1698, Constantin Brâncoveanu a ridicat, din temelii, o curte domnească la Potlogi, în centrul căreia se afla palatul. Curtea de la Potlogi, pe care domnul o ridică la statutul de curte domnească dinastică, a fost zidită pentru Constantin, fiul cel mare și prezumtivul moștenitor al tronului țării. Un boier de încredere, din zonă, care avea curți la Corbii Mari, Mihai Corbeanu, al doilea postelnic, a fost numit ca ispravnic al lucrărilor de edificare a noii reședințe domnești. Logofătul Radu Greceanu, cronicarul oficial al domnitorului, nota cum, în iulie 1698, “măria sa în București n-au mai șezut, ci s-a ridicat de au mers la Potlogi, de au văzut casele mării sale ce se lucra acolo ˮ.

Potlogii constituie o emblemă a stilului brâncovenesc. Născut ca un fenomen artistic de sinteză între elemente autohtone și cele de influență atât orientală, cât și occidentală, între tradiție și inovație artistică, stilul brâncovenesc a biruit peste timp. Complexul monumental, care se întinde pe o suprafață de 23.000 de metri pătrați, era alcătuit din mai multe elemente: poarta de intrare, încăperile corpului de gardă, locuinţele slujitorilor curţii, cuhnia, droşcăria, vechea casă boierească și, evident, cel mai important, palatul. Alături se află biserica, înălțată tot de voievod, în 1683, pe când era mare spătar. Ansamblul este format dintr-o incintă dreptunghiulară, compartimentată în trei curți, separate prin șiruri de clădiri cu portice și ziduri: curtea de primire, curtea slujitorilor şi grădinile. Cea mai întinsă dintre curţi este curtea de primire, de formă aproape pătrată, ce se întinde de la intrare până la faţada de sud a palatului. Curtea de serviciu, sau a slujtorilor, era drepunghiulară și ceva mai scurtă. Era situată la stânga celei principale şi avea accesul pe latura de vest a incintei. Cea de a treia curte, care forma grădina, cuprinde toată partea de nord (circa 2/3 din incintă), inclusiv clădirea palatului, până în lunca Sabarului.

Palatul Ghica din Căciulați

Pe malul drept al rîului Cociovaliștea, în satul Căciulați, domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica a hotărât în 1830 înălțarea unei reședințe de vară. Construcția a fost finalizată în 1834. Palatul și biserica, adăugată în 1832, sunt încojurate de un frumos parc de 16 ha în care se regăsesc o minunată seră și două fântâni arteziene.

Moșia al cărei centru a devenit acest palat a intrat în patrimoniul familiei Ghica destul de târziu. Ea a fost cumpărată de Dimitrie Ghica în 1807, de la un anume Ianache Mavrodin, al cărui nume locurile le-au purtat multă vreme. Căciulații sunt moșteniți și ajung în proprietatea lui Alexandru Dimitrie Ghica, voievodul Țării Românești, și fiul lui Dimitrie Ghica. Ansamblul este construit pe o suprafață de 15 hectare. Acesta construiește Palatul de la Căciulați în jurul anilor 1830-1834. În imediata apropiere, familia Ghica a ridicat tot în stil neoclasic o biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, care servește drept paraclis vechilor case bioerești. În aceeași ani este construit și parcul palatului. În această perioadă palatul funcționează drept reședința de vară a domnitorului Ghica. În Memoriile ei, nepoata domnitorului, Alexandrina Blaremberg, căsătorită Ghica cu o rudă îndepărtată din ramura moldoveană a familiei, își amintește de atmosfera patriarhală a vieții la conac.

Therme

Situat în zona de nord a Capitalei, la doar 10 minute de oraș, Therme București este un concept de wellness pentru un stil de viață modern. Temperatura interioară este în jur de 30 de grade Celsius iar cea a apei este de 33 de grade, în orice lună  din an. Ape termală, extrasă de la adâncime alimentează zece piscine. Centtrul îi așteaptă pe vizitatori cu șase saune uscate, patru umede și 16 tobogane. Theme găzduiește și o mare grădină botanică, cu peste 800.000 de plante, printre care 15.000 de palmieri, numeroase orhidee și alte specii unice.

Pădurea Snagov

Pădurea Snagov este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a (rezervație naturală de tip geobotanic și forestier), situată în județul Ilfov, pe teritoriul administrativ al comunei Snagov. Aria naturală reprezintă o zonă (împădurită) de câmpie cu rol de protecție pentru mai multe specii arboricole, printre care se află și exemplare de fag (Fagus sylvatica), specii forestiere care vegetează frecvent în zonele deluroase.

În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel: Mănăstirea Snagov, monument istoric și de artă feudală din Țara Românească, aflat în partea nordică a lacului Snagov; Biserica „Sf. Nicolae” din satul Ghermănești, construcție 1790; Mănăstirea Carmelitană din Ciofliceni; Biserica „Sfântul Nicolae“ din Tâmcănești, construcție secolul al XIX-lea; Mănăstirea Țigănești din satul Ciolpani, construcție secolul al XVIII-lea; Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Ciolpani, construcție 1812; Biserica „Adormirea Precistei” din Ciolpani, construcție secolul al XIX-lea.

Mănăstirea Căldărușani

Aşezată în mijlocul peninsulei ce se avântă îndrăzneţ în apele lacului Căldăruşani şi înconjurată de renumitul codru al Vlăsiei, altădată loc de refugiu al haiducilor şi băjenarilor, Mănăstirea Căldăruşani îşi trage numele de la configuraţia terenului ce seamănă cu o căldăruşă. Numele îi apare menţionat pentru prima dată într-un hrisov din 4 decembrie 1593, emis de cancelaria lui Mihai Viteazul şi face referire la un sat ce exista aici.

Privitor la întemeierea mănăstirii, tradiţia orală menţionează o frumoasă legendă legată de numele binecredinciosului şi marelui ctitor, voievodul Matei Basarab. Rătăcindu-se în drum spre câmpul de luptă unde trebuia să se înfrunte cu rivalul său, Vasile Lupu, află o mică aşezare sihăstrească ai cărui călugări îl primesc, îl ospătează şi-i profeţesc că va ieşi învingător, dar nu armele vor decide ci puterea credinţei, lucru care se și întâmplă. Minunându-se de cele împlinite, domnitorul îşi ţine făgăduinţa şi drept mulţumire construieşte o mănăstire pe care o închină Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.

Dincolo de legendă, hrisoavele menţionează pe Matei Basarab drept ctitor, iar anul 1638 ca dată de întemeiere, domnul cumpărând în acest scop o parte din satul Căldăruşani încă din primăvara anului 1637.

Mănăstirea a fost proiectată ca o cetate fortificată, cu ziduri crenelate şi turnuri întărite de contraforţi, această puternică fortificaţie conferindu-i un rol strategic şi militar, verificat în decursul nenumăratelor invazii otomane din Ţara Românească.

În anul 1653, Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei, vizitând noua ctitorie voievodală, însemna plin de admiraţie: „Este înconjurată de o apă fără sfârşit şi fără fund, are hramul Sfântul Dimitrie, se numeşte Căldăruşani. Este vestită în această ţară, fiind una din mănăstirile cele mai mari; este clădită tot de răposatul Matei voievod. Clădirea este întinsă şi cu totul nouă din temelie, cu o biserică de o nespusă frumuseţe, cu chilii şi încăperi de o măreţie domnească”.