Vladimir Putin, de 59 de ani, fost agent KGB, este la putere în Rusia din 2000. Mulţi experţi ruşi şi occidentali îi atribuie meritul de a fi „ridicat ţara din genunchi”, de a fi scos Rusia din criza profundă în care o lăsase predecesorul său, Boris Elţin. Pe de altă parte, de numele său se leagă închiderea fostului magnat al petrolului, Mihail Hodorkovski, despre care se spune că este deţinut politic; regimului său i se impută moartea jurnalistei Anna Politkovskaia şi otrăvirea fostului agent KGB, Aleksandr Litvinenko.
Originar din Sankt-Petersburg (nord), Putin este licenţiat în drept, dar a lucrat încă din facultate în KGB, admiţând că din adolescenţă visa la o carieră în fostul serviciu de informaţii al URSS. În perioada 1985-1990 a activat în Germania Democrată, la Dresda, sub acoperirea de director al Casei prieteniei URSS-RDG. Revenit în ţară, el a lucrat în administraţia Sankt-Petersburgului, în subordinea mentorului său, Anatoli Sobciak, ocupându-se de relaţiile economice, cooperarea cu companiile străine.
În 1996, după eşecul lui Sobciak la alegerile locale, Putin s-a mutat la Moscova, unde a lucrat în administraţia Kremlinului, apoi ca director al FSB (succesorul KGB), premier şi, în final, preşedinte, post deţinut timp de două mandate (2000-2008). Şi-a construit imaginea unui lider naţional puternic, şi, în ciuda valului de proteste faţă de regimul său, el se bucură încă de o largă popularitate şi, potrivit sondajelor, va fi ales preşedinte încă din primul tur, ca şi la precedentele scrutine din 2000 (52,9%) şi 2004 (71 %).
El a promis, în programul său electoral, majorarea substanţială a salariilor bugetarilor, pensiilor şi a ajutoarelor sociale, şi totodată s-a angajat că va reduce preţurile la bunuri imobiliare. El a spus că Rusia îşi va consolida potenţialul de descurajare nucleară, îşi va moderniza armata, „ca să nu tenteze alte ţări prin propria sa slăbiciune”.
Liderul Partidului Comunist, Ghennadi Ziuganov, de 67 de ani, candidează a patra oară pentru postul de preşedinte al Federaţiei Ruse. Şi acum, ca de fiecare dată, se clasează pe locul al doilea în preferinţele electoratului, fiind creditat, potrivit ultimului sondaj de opinie, cu 15%. Prima dată el s-a înscris în cursa prezidenţială din 1996 împotriva lui Boris Elţin, obţinând 32,5% în primul tur de scrutin, cu numai 3% mai puţin decât principalul său rival. În al doilea tur, Elţin a învins totuşi cu 53,8%, deşi se spune că alegerile au fost fraudate masiv. El a mai candidat în 2000 împotriva lui Vladimir Putin şi în 2008 împotriva lui Dmitri Medvedev. Presa l-a descris drept „băiat de treabă, însă nu vultur”. Sociologii afirmă că, prin discursurile sale, el poate convinge doar electoratul vârstnic, care a trăit cea mai însemnată parte a vieţii până la ‘perestroika’ lui Mihail Gorbaciov. Ziuganov este totuşi un comunist de tip nou, declarându-se credincios. În noiembrie trecut, când la Moscova a fost adus Brâul Maicii Domnului de la Athos, Ziuganov a mers şi s-a închinat. Presa a interpretat gestul său drept unul electoral, întrucât preceda alegerile parlamentare din 4 decembrie.
Ziuganov promite în programul său electoral naţionalizarea băncilor, a companiilor energetice, introducerea unui impozit pe venit progresiv – mai mare pentru bogaţi şi mai mic pentru săraci. El a spus că, dacă va câştiga preşedinţia, va dizolva Duma de Stat şi va organiza noi alegeri parlamentare până în decembrie 2012, după acuzaţiile de fraudă la scrutinul din 4 decembrie câştigat de partidul de guvernământ, Rusia Unită. Ziuganov a absolvit fizica şi este şi doctor în filozofie.
Ultranaţionalistul Vladimir Jirinovski, de 65 de ani, licenţiat în limbi orientale, candidează pentru a cincea oară la şefia statului, după alte încercări eşuate în 1991, 1996, 2000 şi 2008. El nu a reuşit să obţină niciodată mai mult de zece la sută din voturi, cel mai bun rezultat înregistrându-l în 2008 – 9,5%. Experţii sunt de părere că liderul liberal-democrat a devenit popular chiar cu ajutorul puterii. „Atunci când Jirinovski abia îşi făcea apariţia, astfel de ‘proiecte comode pentru putere’ existau cu zecile, însă toate au pierit, pe când (proiectul) Jirinovski a rămas mai viu ca oricând”, subliniază politologul Evgheni Mincenko. În opinia sa, liderul liberal-democrat s-a dovedit un bun orator, psiholog, dar şi un negociator flexibil, deschis compromisului şi care poate să-şi înfrâneze ambiţiile. Cunoscut prin declaraţiile sale extravagante, experţii nu cred că în viitorul apropiat el se va retrage din politică, însă, în acelaşi timp, nu văd perspective deosebite pentru Partidul său Liberal-Democrat, care s-a transformat practic într-un proiect comercial, în scena unui „one-man show”.
El militează, în programul său electoral, pentru o industrializare la scară largă, consolidarea armatei şi combaterea corupţiei. În plan extern, Jirinovski se declară împotriva aderării Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţului, deşi această ţară şi-a negociat timp de aproape două decenii alăturarea la această organizaţie.
Mihail Prohorov, de 46 de ani, licenţiat în economie, a fost clasat de Forbes pe locul al treilea în topul celor mai bogaţi oameni din Rusia, averea sa fiind estimată la 18 miliarde de dolari. Şi-a motivat intrarea în politică prin dorinţa de a se pune în serviciul cetăţeanului, argumentând că intuiţia care l-a ajutat în afaceri îl ajută să înţeleagă şi ce fel de schimbări se impun la nivelul conducerii ţării.
În iunie 2011 a încercat să reanime partidul Cauza Dreaptă, obţinând girul preşedintelui Dmitri Medvedev. Dar în septembrie în formaţiune s-a iscat un scandal, despre care Prohorov spune că ar fi fost orchestrat de Vladislav Surkov (pe atunci adjunct al administraţiei Kremlinului) şi a fost înlăturat din funcţia de preşedinte al Cauzei Drepte.
Ulterior el şi-a anunţat candidatura la preşedinţie. În dezbaterile din campania electorală a răspuns mereu la întrebări cu o precizie matematică, dând dovadă de o minte extrem de organizată. Presa l-a descris drept „plictisitor”.
Un ateu umanist, Prohorov a promovat principiul „nu omul trebuie să slujească puterea, ci puterea trebuie să slujească omul”. El pune accent pe desecretizarea arhivelor din perioada comunismului, vânzarea pachetelor de acţiuni deţinute de stat în instituţiile mass-media şi propune o serie de reforme politice, similare celor cerute de actualul preşedinte Dmitri Medvedev. Candidatul-businessman acordă atenţie dezvoltării concurenţei în economie, schimbării sistemului fiscal.
El se află în fruntea societăţii de investiţii Onexim, ale cărei afaceri se extind de la industria minieră la noile tehnologii, cu interese în media şi zona bancară. Prohorov şi-a făcut o bună parte din avere prin vânzarea acţiunilor pe care le deţinea la grupul minier Norilsk Nickel chiar înainte de criza din 2008. De asemenea, el deţine echipa americană de baschet New Jersey Nets. Nu a fost niciodată căsătorit. Deşi nu crede în noroc, ci doar în muncă, admite că în dragoste „deocamdată nu i-a mers”.
Serghei Mironov, de 59 de ani, este liderul Rusiei Juste (centru-stânga), partid conceput la începuturile sale ca proiect al Kremlinului, cu scopul de a diminua influenţa comuniştilor. În perioada 2001-2011, Mironov a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului Federaţiei, camera superioară a parlamentului rus, fiind înlocuit din acest post în mai trecut de fostul guvernator al Sankt-Petersburgului, Valentina Matveenko, reprezentantă a formaţiunii de guvernământ, Rusia Unită. A mai candidat la preşedinţia Rusiei în 2004, obţinând mai puţin de unu la sută (0,75%). Este licenţiat în geofizică şi drept.
În programul său electoral, pune semnul egal între corupţie şi înalta trădare, propunând ca aceste infracţiuni să fie pedepsite la fel. Le-a promis ruşilor revenirea la ora de iarnă. În plus, vrea să adopte măsuri de stânga, cum ar fi controlul statului asupra preţurilor produselor de bază, să interzică majorarea tarifelor la curent, gaz, tinerilor fără locuinţă le promite credite ipotecare fără dobândă. Mai propune un impozit de 20% pentru scotarea capitalului din Rusia.