Eugene Fama este, de câţiva ani, în anturajul Premiilor Nobel pentru Economie. Agenţia londoneză de pariuri Ladbrokes îi oferă o cotă de 2 la 1, cea mai mare, de a fi nominalizat anul acesta. Alegerea sa ar fi o pledoarie pentru liberalism, mai ales că ipoteza eficienţei pieţelor, lansată în anii ‘60, prin care Fama a devenit cunoscut, este pusă sub semnul întrebării, în contextul masivei intervenţii în economie a statului, ca urmare a eforturilor de ieşire din criză. Ipoteza este o variantă a “Mâinii Invizibile”, care presupune că pieţele au capacitatea de a se autoregla, aducând rezultate maxime pentru participanţi.
Jean Tirole este cunoscut pentru mai multe contribuţii notabile în diverse domenii ale cercetării economice, de la teoria jocurilor şi a organizaţiilor industriale la motivaţia comportamentului economic. Cercetările sale în acest ultim domeniu i-ar putea aduce Premiul Nobel pentru Economie, consideră Harvard Pool, cu atât mai mult cu cât sunt cunoscute eforturile de a se găsi o nouă politică de recompensare în sectorul bancar, care să conducă la comportamente mai puţin riscante.
Ernst Fehr este cunoscut pentru rolul său decisiv în dezvoltarea domeniului neuroeconomiei (engl., original: neuroeconomics), care studiază modul în care creierul uman reacţionează în cazul deciziilor economice. Aceste contribuţii, care au şi ele o legătură cu nevoia de a crea un sistem economic din care să fie exclusă asumarea riscurilor excesive, constituie principalul atu al său pentru obţinerea unui Nobel, consideră Thomson Reuters, citat de New York Times. Cele trei surse de estimări au metodologii diferite. Ladbrokes, ca agenţie de pariuri, stabileşte şansele în urma unui sondaj în rândul comunităţii economice – faptul că din “eşantionul” lor fac parte foarte mulţi traderi explică de ce Fama primeşte un credit atât de mare pentru a primi Nobelul pentru Economie. Harvard Pool este un barometru de opinie, realizat în cadrul Universităţii Harvard – faptul că respondenţii provin din mai multe domenii ale cercetării explică de ce Tirole, un cercetător cu activitate multidisciplinară, este considerat a avea cele mai mari şanse în a câştiga Nobelul pentru Economie. Thomson Reuters urmăreşte numărul de referinţe în lucrări de specialitate – potrivit acestei cuantificări, Fehr este, la ora actuală, cel mai citat autor economic.
Aceştia însă nu sunt singurii economişti care au şanse de a primi reputatul premiu. Printre ei se mai află: Paul Romer, de la Stanford University, cunoscut pentru lucrările privind impactul schimbărilor tehnologie asupra creşterii economice; Robert Barro, de la Harvard University, cunoscut macroeconomist de orientare neoclasică, adept al modelului pieţelor eficiente; John Taylor, de la Stanford University, autorul faimoasei “reguli Taylor”, care prezice la ce nivel o bancă centrală ar trebui să stabilească dobânda-cheie în funcţie de PIB şi rata inflaţiei.
Premianţii din ultimii zece ani
Premiile Nobel pentru Economie au fost acordate pentru contribuţii ştiinţifice variate, de la studiul cursului valutar la analiza marilor tendinţe economice.
- 2008 – Paul Krugman (SUA, Princeton University), pentru analiza sa asupra modelelor privind schimburile comerciale şi localizarea activităţii economice.
- 2007 – Leonid Hurwicz (SUA, University of Minnesota), Eric S. Maskin (SUA, Institute for Advanced Study Princeton), Roger B. Myerson (SUA, University of Chicago), pentru punerea bazelor teoriei modelului mecanic.
- 2006 – Edmund S. Phelps (SUA, Columbia University), pentru analiza sa asupra acordurilor intertemporale în politica macroeconomică.
- 2005 – Robert J. Aumann (Israel-SUA, University of Jerusalem), Thomas C. Schelling (SUA, University of Maryland), pentru lărgirea cunoştinţele noastre asupra conflictului şi cooperării prin intermediul analizei teoriei jocurilor.
- 2004 – Finn E. Kydland (Norvegia, University of California – Santa Barbara), Edward C. Prescott (SUA, Arizona State University şi Federal Reserve Bank of Minneapolis), pentru contribuţia lor la dinamicile macroeconomice: consistenţa în timp a politicilor economice şi forţele care determină ciclurile economice.
- 2003 – Robert F. Engle III (SUA, New York University), pentru metodele de analiză a perioadelor economice cu volatilitate temporală variabilă (ARCH), şi Clive W.J. Granger (Marea Britanie, University of California), pentru metode de analiză a perioadelor economice cu trăsături comune.
- 2002 – Daniel Kahneman (Israel-SUA, Princeton University), pentru includerea unor elemente din cercetarea psihologică în studiul economiei, în special privind rezonarea şi procesul de luare a deciziei în condiţii de nesiguranţă, şi Vernon L. Smith (SUA, George Mason University), pentru desfăşurarea unor experimente de laborator ca instrument în analiza economică empirică, în special în studiul mecanismelor alternative de piaţă.
- 2001 – George A. Akerlof (SUA, University of California-Berkeley), A. Michael Spence (SUA, Stanford University Stanford), şi Joseph E. Stiglitz (SUA, Columbia University), pentru analiza pieţelor cu informaţii asimetrice.
- 2000 – James J. Heckman (SUA, University of Chicago), pentru dezvoltarea teoriei şi metodelor de analiză a eşantioanelor selective, şi Daniel L. McFadden (SUA, University of California-Berkeley), pentru dezvoltarea teoriei şi metodelor de analiză a alegerii discrete.
- 1999 – Robert A. Mundell (Canada, Columbia University), pentru analiza politicii monetare şi fiscale sub diferite regimuri de rate de schimb şi analiza intervalelor optime de fluctuaţie a cursului de schimb.
