Conceptul “clasa” este subiectul multor definitii rivale, tipic centrate pe factori variati, de tipul venitului, detinerea unei case, ereditate si comportament. Inainte de al Doilea Razboi Mondial, parti extinse ale Europei Centrale si de Est (ECE) erau inca dominate de agricultura rurala, in timp ce era comunista imediat urmatoare a redus la zero orice ierarhie sociala prin confiscarea proprietatilor si anularea drepturilor ereditare. Ideologia comunista a favorizat extinderea educatiei pentru toti, sustinand o miscare ascendenta independenta de apartenenta de clasa. Prin urmare, societatile ECE s-au dezvoltat intr-o maniera non-ierarhica, iar etnia, identitatea urbana/rurala deveneau mai importante decat clasa sociala.
Tranzitia post-comunista a dus la aparitia “noii bogatii”, pe masura ce unii indivizi aveau succes in exploatarea noilor oportunitati oferite de piata sau de privatizari (nu intotdeauna transparente si licite). Totodata, trecerea la economia de piata a provocat pierderea locurilor de munca, multi muncitori descoperind inutilitatea competentelor lor. Primii ani ai tranzitiei au fost axati pe supravietuire economica.
Acum, dupa aproape 20 de ani, apare o clasa de mijloc veritabila in statele mai dezvoltate ale ECE, cu preponderenta in Republica Ceha, Ungaria, Estonia si in Slovenia. Aceasta noua clasa are un grad de independenta economica destul de mare, prefera detinerea unei locuinte si este inclinata sa cheltuiasca peste posibilitatile sale – o mostenire a erei comuniste, cand oamenii ravneau la oportunitatile de consum din Vest.
Aparitia clasei de mijloc a fost acompaniata de o explozie a creditelor. In primii ani ai tranzitiei, pietele financiare erau subdezvoltate si era extrem de dificil pentru oamenii de rand sa imprumute bani la dobanzi accesibile. Bancile ezitau sa acorde imprumuturi intr-un mediu marcat de nesiguranta aplicarii legilor si lipsa birourilor de credit care sa evalueze riscul sau a agentiilor recuperatoare de creante. Odata cu cresterea graduala a stabilitatii macroeconomice si introducerea normelor financiare la standarde europene, aceste incertitudini au fost eliminate, iar companiile de servicii financiare au la dispozitie instrumente pentru calcularea riscului.
Prin urmare, creditele ipotecare au inceput sa se raspandeasca in ECE, avand o crestere medie anuala de 44% in perioada 2000-2006. Cu toate acestea, gradul de indatorare din credite ipotecare se ridica la doar 7% din produsul intern brut al regiunii, comparativ cu 38% in zona euro, sugerand posibilitati de crestere considerabile.
Cardurile de credit sunt tot mai raspandite, precum si practica utilizarii unui card de debit sau de credit pentru efectuarea platilor. Cateva guverne populiste au oferit stimulenti financiari clasei de mijloc: in 2001, guvernul Fidesz a lansat in Ungaria Planul Szechenyi de acordare a unor credite usoare si subventii pentru achizitionarea de locuinte sau pentru microafaceri; in Polonia, guvernele recente au cautat sustinerea familiilor prin stimuli financiari.
Clasele de mijloc prefera sa cheltuiasca in urmatoarele domenii: imobiliar si imbunatatirea spatiului de locuit, retail, automobile, produse de lux si electronice.
Cresterea clasei mijlocii afecteaza economia si stabilirea strategiilor economice in trei directii importante:
Structura balantei de plati pentru contul curent se schimba pe masura ce consumul de importuri al clasei de mijloc mareste deficitul. Acest fenomen nu constituie motiv de ingrijorare daca este insotit de reforme economice care sa contribuie la cresterea potentialului de exporturi.
Politica monetara devine mai eficienta, o mare parte a populatiei devenind sensibila la schimbarile ratei dobanzii datorita creditelor ipotecare si de alta natura (acest efect este, totusi, limitat acolo unde oamenii prefera creditele in moneda straina). Efectul asupra balantei fiscale este mixt. Impozitele ar putea sa se mareasca, facand posibila o crestere a bazei de impozitare, dar si cererea pentru servicii oferite de stat ar putea creste.
Dezvoltarea clasei de mijloc este probabil benefica pentru consolidarea democratiei si a economiei de piata. Are tendinta de a avea incredere in institutii – de stat sau private, cum ar fi bancile – mai mult decat cei saraci sau cei bogati si este mai inclinata sa le foloseasca decat sa caute canale alternative. Atunci cand inegalitatea veniturilor este foarte ridicata, prin contrast, este un obicei des intalnit ca substratul mai bogat sa distruga tribunalele si institutiile de guvernamant prin mita si capturarea statului. Asemenea grupuri ar putea domina si politicul, prin finantarea partidelor sau prin controlul presei. Pe masura ce clasa de mijloc creste, politica ar putea deveni mai centrista si consensuala, datorita competitiei partidelor pentru atragerea de voturi.
Dezvoltarea noii clase reprezinta o provocare, dar si o oportunitate pentru cei care traseaza strategiile economice. Totusi, este posibil ca efectele generale sa promoveze consolidarea democratiei si a economiei de piata.