Mai târziu, când a ajuns politician, a descris reunificarea germană şi unitatea europeană drept „cele două faţete ale unei medalii”. Kohl a fost un european al inimilor, motiv pentru care şefii de stat şi de guverne din UE l-au declarat cetăţean de onoare al Europei în 1998.
Angela Merkel a folosit şi ea, deseori chiar, sintagma celor două faţete ale unei medalii, numai că la dumneai lucrurile par un pic mai neclare. A crescut în RDG, unde oamenii tânjeau să sară zidul, să ajungă în vestul Germaniei şi nu să plece mai apoi la Paris sau la Roma. A crescut şi trăit într-o Germanie în care oamenii strigau lozinci precum: „Suntem un singur popor”, scrie Deutsche Welle.
Şi totuşi, imensul dor de reunificare, exceptând ieşirile anumitor grupări, n-a avut nimic naţionalist la bază. În nici o altă ţară n-au fluturat mai multe drapele ale Europei şi nu s-au văzut mai multe autocolante cu simbolul UE pe maşini ca în Germania. De la bun început, Europa a fost privită ca parte a reunificării Germaniei. Pentru câţiva, acest lucru a fost mai clar decât pentru Angela Merkel, care, foarte curând, şi-a găsit locul ei sub aripa lui Kohl.
Germania are nevoie de Europa
Paneuropenii, din rândurile cărora a făcut parte şi fostul cancelar Konrad Adenauer, au considerat după Primul Război Mondial că Uniunea Europei nu poate fi privită decât ca pe o chestiune de pace sau război. Au avut, din păcate, dreptate. Kohl însă a trăit pe propria piele cel de-al Doilea Război Mondial, vorbind cu mult entuziasm despre o Europă unită pe care o privea ca pe o misiune de pace. La fel a vorbit şi Angela Merkel despre Europa. Poate că n-a avut acelaşi patos în discursurile ei, dar acest lucru nu înseamnă că este nepăsătoare.
Există motive foarte raţionale pentru atitudinea „europenilor inimilor”, printre care, alături de Kohl, se numără şi actualul ministru al economiei, Wolfgang Schäuble, ceva mai tânăr decât fostul cancelar. Oamenii ca ei sunt convinşi că Germania, ţara europeană cu cei mai mulţi vecini, poate funcţiona optim, atât din punct de vedere politic, cât şi economic, numai într-o Europă unită.
Această convingere este împărtăşită şi de Angela Merkel. Cum însă unitatea europeană este clătinată de actuala criză a datoriilor, şefa guvernului federal se vede nevoită să strângă rândurile.