Primul val de concedieri a avut loc în 1999. Tineri, mai puțin tineri și persoane în prag de pensionare au fost trimiși în șomaj. Chemați de șefi li s-a spus că vor fi dați afară. Unii dintre ei au întrebat de ce, alții, mai timizi, au făcut ochii mari a mirare fără margini, plecând fără putința de a rosti vreun cuvânt. Nu înțelegeau. Salariile se plăteau la timp. Deci, în opinia lor, nu puteau exista probleme financiare. ”Nu ne-au explicat ce și cum și nici după ce criterii s-au făcut concedierile”, povestesc foștii angajați ai Fabricii de Mase Plastice, acum pensionari.
Au fost aproape 1400 de angajați
Au mai rămas destui în cartier. În serile de vară se adună în parc și deapănă amintiri. După ce au fost dați afară, unii au reușit să-și găsească alt loc de muncă, poate chiar mai bănos și sunt mulțumiți pentru ceea ce li s-a întâmplat cu mulți ani în urmă. Alții însă, din cauza vârtei, au bătut inutil la uși neprienoase. Atunci, au fost furioși, acum merg în groapă, la cumpărături. După cele două valuri de restructurări, din cei aproape 1400 de angajați au rămas 70. A urmat oprirea producției, apoi renașterea fabricii.
Articolul integral pe DC BUSINESS