Astfel, Sarkozy este preşedintele francez despre care s-au scris cele mai multe cărţi apropos de relaţiile sale cu politica, femeile şi banii. Impregnat de idei de dreapta, unele chiar foarte radicale, dar şi liberale, Sarkozy a ştiut însă la nevoie, din raţiuni electorale să se arate de exemplu şi protecţionist.

Sloganul său actual, imaginea pe care vrea s-o dea Nicolas Sarkozy este aceea de „candidat al poporului”. Pentru Wall Street Jurnal, însă, Sarkozy era recent botezat „Nicolas Le Pen”, din cauza politicii sale în domeniul imigraţiei. Două imagini aşadar opuse pentru acest avocat de formaţie, în vârstă de 57 de ani, scrie RFI Romania. 

Criza europeană, dar nu numai a scos la lumină un om activ, combativ, energic, abil, pentru a se pune în scenă deîndată ce un dosar e mediatizat. Descendent dintr-o familie cu origini maghiare, de mic copil cu părinţii divorţaţi, Sarkozy e descris de foştii săi colegi drept un adolescent complexat de talia sa mică.

Cu un parcurs şcolar şi universitar mediocru, el îşi va pune energia în serviciul singurei sale pasiuni, politica. După ce la doar 28 de ani devine primar al oraşului Neuilly, periferie chic a Parisului, Sarkozy ocupă cinci ani postul de ministru de Interne. Concomitent, devine şef al partidului conservator, două instrumente care-i vor permite să ajungă la Palatul Elysée în 2007.

Prima imagine a familiei prezidenţiale ne arată un cuplu Nicolas şi Cécilia Sarkozy decontractat şi modern. Perechea se va despărţi însă repede, Sarkozy devenind primul şef de stat francez în exerciţiu care divorţează. Un divorţ urmat repede de o recăsătorie, a treia, cu fosta manechină şi cântăreaţă Carla Bruni, care-i va face şi un copil pe nume Giulia.

Mediatizarea vieţii sale private, prieteniile cu marii patroni şi gustul său pentru bani îi vor păta însă imaginea. În cazul în care pe 6 mai este învins, Nicolas Sarkozy a lăsat să se înţeleagă că se va retrage din viaţa politică. O „ameninţare” luată de mulţi observatori drept o ultimă manevră electorală.