Gazetarul a mărturisit, la Pro Tv, că nu ar mai fi vrut să apară la televizor, dacă Gabriela Firea ar mai fi câștigat încă un mandat de patru ani la Primăria Capitalei.
„Nu mai suportam, nu mă mai puteam gândi la patru ani în care să comentez zicerile doamnei Firea, exprimările sale deosebit de delicate, că așa a spus dânsa, că a fost victima unor insulte, unor atacuri josnice din partea adversarului politic. Or dimpotrivă, eu am văzut că doamna Firea s-a asociat cu o făptură, pe care nu pot să o numesc altfel decât o vânzătoare de hârtie igienică second hand și prin intermediul acelei făpturi, cu care, de altfel, a ținut să se întâlnească în ultima zi din alegeri, a vărsat asupra adversarului său, Nicușor Dan, butoaie de zoaie, de lături, mergând până la limita de jos.”
Mai mult decât atât, Cristian Tudor Popescu spune despre Gabriela Firea că face parte din „vechea gardă.”
„Este împreună cu acel bal al vampirilor, cu Mitică Dragomir, Petre Roman, Anghel Iordănescu, din neoceaușism. Chiar dacă este mult mai tânără decât ei, are exact aceste năravuri. A nutrit convingerea cu care s-a hrănit Nicolae Ceaușescu, Nicolae și Elena Ceaușescu până în ultimul moment, că poți să le spui oamenilor că ceea ce văd nu e adevărat. Ce văd cu ochii, ce miros în orașul acesta, ce aud, doamna Firea ne spunea în fiecare moment: Nu e adevărat ce vedeți.”
În schimb, Cristian Tudor Popescu crede că Nicuşor Dan, primarul ales, cunoaște foarte bine problemele acestui oraș, și de aceea a câştigat. Dar nu știe dacă va reuși să-şi pună ideile în practică.
„Știe foarte bine ce trebuie făcut, nu știu dacă însă va reuși să pună în practică. Ce spunea dânsul, soluția matematică a traficului, înțeleg că era o metodă simplă acolo, o optimizare, matricială, da, sună foarte frumos, dar problema traficului se rezolvă prin niște măsuri practice care pot fi foarte nepopulare. Asta are de făcut domnul Nicușor Dan. Măsurile pe care le va lua dânsul nu pot fi populare, având în vedere starea când un bolnav este în starea în care este Bucureștiul, nu poți să îl mângâi pe cap și să îl dai cu alifii. Trebuie să tai, să pui bisturiul pe el. Este începutul unui fenomen care a întârziat 30 de ani în România, eliberarea românilor de frica de a fi liberi. PSD-ul a trăit politic din frica românilor de libertate. Libertatea e un lucru greu, are costuri mari.”