Institutul de Statistică, Eurostat a realizat studiul anual privind nivelul prețurilor în țările Uniunii Europene. Metodologia este clară. Prețurile din fiecare țară se raportează la media Uniunii Europene, atât la nivel general, cât și pentru o serie de categorii de mărfuri și servicii.

Anul trecut, nivelul general al prețurilor a fost cel mai mare în Danemarca, cu prețuri de 130% față de media europeană, iar în România sunt cele mai mici prețuri din Uniune, cu 66% din media europeană, foarte aproape de Polonia, care are un nivel de 69% din medie.

Dacă privim în urmă, la anul 2017, observăm că situația era ușor diferită. Cele mai mici prețuri erau, în urmă cu doi ani, în Bulgaria, 48% din media europeană; România și Polonia se aflau și atunci foarte aproape, 52%, repsectiv 56% din medie.

Așadar, anul trecut, Bulgaria a depășit România la capitolul prețuri. În anul 2017, cele mai mari prețuri erau tot în Danemarca, 142%, față de media europeană, Luxemburg, 127% și Irlanda și Suedia cu 125% din media europeană. Primele două state, Danemarca și Luxemburg, au rămas pe aceleași poziții și în anul 2018. Ceea ce ne arată că există un grup de state europene care au prețuri mai mari decât media. Le putem și identifica în statistici. Este vorba despre 14 state, printre care se află, alături de topul deja menționat, și Finlanda, Suedia, Belgia, Franța, Germania, Italia, Cipru, Malta, Olanda, chiar și Grecia. Toate aceste economii au prețuri peste media europeană.

Aceste clasamente aduc două întrebări: de ce există diferențe de prețuri atât de mari între statele europene? Și o a doua întrebare: este un avantaj pentru o economie să aibă prețuri mai mici?

În pofida unei piețe comune, prețurile sunt destul de diferite între statele europene. O explicație este aceea că firmele producătoare, fie cele multinaționale, fie cele locale, își adaptează prețurile, în măsura în care este posibil, la puterea de cumpărare din economie. De exemplu, într-o piață cu venituri mari ale consumatorilor, producătorii vor putea să urce prețurile. De asemenea, dacă produsele sunt fabricate pe plan local, costurile cu forța de muncă pot fi mai mari. Invers, în țările cu putere de cumpărare redusă companiile sunt obligate să reducă prețurile până la limita profitabilității. Așadar, în pofida pieței comune europene, există diferențe economice între state, precum costul forței de muncă, rata dobânzii, evoluția cursului de schimb, dacă este cazul, sau nivelul taxelor și impozitelor, scrie RFI.ro.