Odată cu mijlocul secolului al XIX lea aceste metehne au continuat şi în zorii formării statului român. De altfel, s-a ajuns la nivelul la care statul român a fost efectiv excrocat cu sume mari de bani, fie de companii străine, fie de oficiali români în cârdăşie cu diverşi afacerişti.

O treabă făcută prea puţin nemţeşte şi o uriaşă ţeapă dată statului român

Prima mare afacere dubioasă făcută pe spinarea statului român a fost instrumentată de o companie prusacă, aflată sub aripa protectoare a noului domnitor al Principatelor Române Unite, Carol I. În epocă a purtat numele de ”afacerea Strousberg” şi a însemnat o pagubă de peste 200 de milioane de lei pentru statul român. Povestea ”afacerii Strousberg” a început odată cu dorinţa noului principe german de a moderniza statul român. O inteţie cât se poate de firească şi de nobilă, mai ales că atât Moldova, cât şi Ţara Românească, erau înapoiate faţă de majoritatea ţărilor occidentale şi erau încă în evul mediu din multe privinţe, scrie adevarul.ro.

Carol I îi şi scria tatălui său la 13 ianuarie 1868 că „numai print-o linie ferată între Bucureşti şi Iaşi se va alipi în realitate Moldova de Muntenia şi va dispărea orice tendinţă separatistă”. Zis şi făcut. Neamţul de pe tronul României, împreună cu oamenii politici şi guvernanţii vremii, au hotărât construirea unei reţele de cale ferată care să lege următoarele localităţi: Roman – Mărăşeşti – Tecuci – Bârlad, Galaţi – Brăila – Buzău – Ploieşti – Bucureşti, Bucureşti – Piteşti – Slatina – Craiova – Turnu Severin – Vârciorova şi opţional Buzău – Focşani – Mărăşeşti. Era o reţea de cale ferată care lega Moldova de Ţara Românească şi de Imperiul Austro-Ungar.