Compania beneficiaza de resurse naturale uriase, insa este „extrem de ineficienta” din cauza managementului defectuos si a coruptiei masive care o capuseaza.
Potrivit lui Aslund, politica externa agresiva, a „bocancului”, dusa de Putin pe plan energetic afecteaza grav atat Rusia, cat si Gazprom. In realitate, gigantul energetic este mai important in politica externa a Rusiei decat ministerele de Externe si cel al Apararii.
„Modul in care Gazprom este condusa este similar cu cel in care Putin conduce Rusia”, scrie Andres Aslund. Desi a incercat sa restructureze compania, singurul lucru pe care l-a reusit Putin a fost liberalizarea preturilor la actiuni in 2006. In continuare, multe active ale Gazprom sunt trecute de managerii bine inradacinati pe firme private, scrie Manager.ro.
Incepand cu 2001, batalia pentru influenta in Gazprom se da intre trei grupuri: cel al directorului executiv al companiei, Alexei Miller, cel al fostilor agenti KGB – apropiati ai lui Putin – si cel al vechilor oficiali din companie. Deseori premierul a trebuit sa intervina personal in feudele dintre aceste trei factiuni. Folosind o strategie clasica „imparte si stapaneste”, Putin este cu adevarat seful Gazprom.
Ca rezultat al coruptiei, productia Gazprom a stagnat in ultimii 20 de ani, iar ponderea companiei in productia de gaze a scazut la 76% in Rusia. Gigantul se bucura in continuare de un monopol la exporturile de gaze, insa exporturile nete au inregistrat un declin in ultimii zece ani.
Strategie problematica
Gazprom sta pe un sfert din rezervele globale de gaze naturale si are conducte care ajung din Siberia pana in vestul Europei. Compania nu inoveaza insa aproape deloc. Tot mai multe grupuri energetice participa la asa numita revolutie a gazului natural lichefiat. Gazprom nu face insa aproape nimic in acest domeniu.
Intre timp, pretul gazelor naturale s-a decuplat de cel al petrolului in SUA si scade accelerat. Gazprom insista insa sa ceara preturi mari motivand ca petrolul este scump. De asemenea, compania este interesata doar de contracte pe termen lung, pentru a nu fi afectata de scaderile de preturi. Drept rezultat, exporturile Gazprom catre Europa au scazut si vor continua sa scada.
Politica bocancului
In 2009, Gazprom a oprit brusc conductele care aduceau gaz ieftin din Turkmenistan. Dupa ce una dintre conducte a explodat, Turkmenistan a reorientat mare parte din gaz pe o noua conducta spre China si spre Iran. Livrarile catre Rusia ocupa acum locul trei ca prioritate.
O alta politica a Gazprom este aceea de a sufoca producatorii privati si rivalii. In 2007 a obtinut o victorie cand a reusit sa scoata consortiul TNK-BP de pe gampul gazifer Kovykta din Siberia. Insa problema gigantului cu picioare de lut sunt rivalele Novatek si Rosneft. Novatek nu poate fi eliminata, deoarece managerii sai sunt de asemenea apropiati ai lui Putin, considerat a fi, de unele voci, adevaratul cel mai bogat om al planetei. De cealalta parte, Rosneft este tot companie de stat si cel mai important jucator de pe piata petrolului din Rusia.
Mai mult, una dintre preocuparile principale ale Gazprom este sa construiasca conducte pe care nimeni nu le foloseste. Este oarecum lesne de inteles de ce face asta. Oamenii din management pot astfel sa mai scoata bani din companie. Gazprom construieste atat North Stream cat si South Stream, care costa, impreuna, circa 45 miliarde de dolari. De obicei un kilometru de conducta construit de Gazprom costa de trei ori mai mult decat un kilometru de conducta construit de orice alta companie.
Aceste doua proiecte nu sunt necesare, deoarece sistemul ucrainean de conducte face fata la fluxul de gaz necesar in Europa. Are nevoie doar de reparatii care ar costa circa 3,5 miliarde de dolari.
In rapoartele lor private, bancile de investitii spun ca 70% din investitiile Gazprom sunt „risipa”. Anul trecut, compania a „pierdut” 35 miliarde de dolari, bani care apartin statului rus si actionarilor. Unde s-au dus acesti bani putem doar banui…
Inamici in toate directiile
Cu exceptia catorva companii europene cu care are o colaborare buna, precum Ruhrgas, BASF, ENI si Gaz de France, Gazprom are doar inamici in industrie si nu numai.
Uniunea Europeana, sustinuta de SUA, promoveaza proiectul conductei Nabucco (rivala South Stream), care sa sparga monopolul rus in Europa Centrala si de Est. Insa, de departe, cele mai proaste relatii le are Gazprom cu Ucraina.
Ca sa rezumam, pentru Putin Gazprom este o unealta de politica externa si interna si o sursa, deocamdata bogata, de bani.