Dincolo de creșterea gradului de dependență, mai există 2 prejudicii, scrie Curs de Guvernare.

• un prejudiciu bugetar, prin pierderea de către stat a unor venituri însemnate
• un prejudiciu economic pentru Romgaz, care a scăzut producția și care va avea serioase probleme tehnice și de costuri la reluarea acesteia în punctele pe care le închide astăzi prin pierderea cotei de piață

În funcție de actori, situația are explicații diferite, dar imaginea de ansamblu este aceeași: într-o perioadă în care Rusia caută cu înfrigurare venituri să își cârpească economia și să asigure ”benzină” mașinii de propagandă, o mână de ajutor vine din România.

Chestiunea în litigiu

Totul a început cu Ordonanța 7 din anul 2013 emisă de guvernul Ponta – prin care impunea impozitul asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale – în acea perioadă de disperare financiară care a dus și la introducerea ”taxei pe stâlp”.

Următorul pas a fost făcut de către conducerea actuală a Ministerului de Finanțe, în urma negocierilor cu actorii din piața românească, dar – lucru esențial !– în alte conjunctură de preț.

Detaliile :

Ministrul de Finanțe Anca Dragu anunța în urmă cu 2 săptămâni  că proiectul de lege privind redevenţele petroliere a fost finalizat şi că acesta prevede menţinerea nivelului actual al taxării în domeniu, concomitent cu acordarea unor deduceri pentru investiţiile offshore. Aprobarea proiectului a fost lăsată însă pe seama viitorului guvern și a viitorului Parlament.

În paralel cu acest proiect, principalii actori interni din piața gazelor – Romgaz și Petrom- au solicitat, afirmă surse din Ministerul de Finanțe, modificarea ordonanței care instituie impozitul asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale.

Demersul a fost bazat pe constatarea că prețurile internaționale la gaze au coborât de ceva vreme sub pragul minim de 72 lei/MWh, stabilit în 2013 ca reper în calcularea impozitului de respectiva ordonanță.

Ca ”revanșă” față de presiunile constante pe care reprezentanți de marcă ai industriei petroliere le-au făcut pentru menținerea nivelului de redevențe, conducerea ministerului a decis însă că ordonanța rămâne neschimbată.

Dar, ceva se schimbase : tendința prețurilor a fost de a coborî între timp sub minimul impozitat prin Ordonanță, astfel încât producătorii interni ar fi fost puși în situația să plătească impozite la un nivel mai mare decât cel care s-ar fi aplicat la prețul de vânzare.

În scenă intră în acest moment – cel puțin în explicațiile oficialilor implicați în mecanism  – o prezumtivă teamă de Curtea de Conturi

Rusia, la concurență cu Romgaz

O interpretare originală a conducerii Romgaz (cel mai important producător intern) asupra semnificației prețului minim de 72 lei/MWH (la care se face impozitarea minimă prevăzută de Ordonanța 7 din 2013) a dus la aplicarea unor prețuri de vânzare care au determinat consumatorii industriali să se orienteze către importul de gaze naturale.

Autoritatea de reglementare privește situația detașat. “Prețul gazelor de import este mai competitiv, iar furnizorii se îndreaptă spre această sursă. În momentul în care prețurile sunt mici, pot intra gaze până la 40% din import”, susținea Niculae Havrileț (ANRE) la începutul lunii noiembrie, la un congres al Asociației Furnizorilor de Energie Electrică din România.

Un detaliu aici: prețul gazelor de import e mai competitiv tocmai pentru că nu există suprataxă la un preț mai mare decât cel de vânzare.  

Procentul de 40% importuri este o probabilitate, președintele ANRE  prezentând cursdeguvernare.ro situația la zi: importul zilnic este de 10 milioane mc/zi pentru un consum intern de 40 milioane mc/zi.

Asta înseamnă că astăzi România consumă 25% gaze din import. Importul este asigurat de companii din Rusia.

De precizat: potrivit statisticilor oficiale ale ANRE, în ianuarie 2016, importurile contau în proporție de 5% în piața de consum internă. Nivelul s-a menținut relativ constant până în aprilie 2016 (5,96% importuri).

După acest moment, pe fondul scăderii prețurilor internaționale, ponderea importurilor începe să crească până la nivelul a 25%, comparabil cu cota de piață internă a Romgaz.