Scurt scenariu: Bursele europene au în aceste zile un mare potenţial de creştere speculativă pe seama planului liderilor europeni de a rezolva criza datoriilor suverane. Balonul speculativ va pierde din altitudine pe măsură ce vor fi cunoscute tot mai multe detalii (dezamăgitoare) despre planul „Merkel-Sarkozy“ şi se va dezumfla atunci când problemele Greciei vor fi redevenit acute.
Între timp, este rost de câştiguri substanţiale, cu un portofoliu „Merkel-Sarkozy“, din care ar trebui să facă parte cele mai lichide acţiuni de la Bursa de Valori Bucureşti (BVB), dar nu numai.
În acest portofoliu speculativ ar trebui adăugate şi acţiunile firmelor cu exporturi mari, dar datorii mici în euro, spune Cristian R. Fäder, directorul de investiţii pentru România al companiei olandeze de investiţii Middle Europe Investments (MEI), administratorul fondului de investiţii MEI Roemenie en Bulgarije.
Firmele exportatoare cu datorii mici în euro „ar profita de 2 ori: mai întâi de gândul că relansarea comenzilor le-ar aduce profituri şi cotaţiile lor ar creşte anticipat, aşa cum se întâmplă de obicei la bursă. Apoi un plus l-ar aduce şi prognoza de întărire a EUR faţă de USD şi RON“, consideră Cristian R. Fäder.
Nu ar trebui excluse nici acţiuni de la bursele străine, crede Dan Popovici, directorul de investiţii al OTP Asset Management. „Acţiunile europene ar fi primele beneficiare ale rezolvării problemei datoriei suverane. Cele mai lovite au fost acţiunile băncilor europene şi acestea ar avea cel mai mult de câştigat, la prima vedere“, spune administratorul a peste 200 mil. lei în fonduri de investiţii româneşti.
Directorul OTP AM devine, însă, precaut privind investiţiile în băncile străine cu probleme care ar putea face obiectul preluării de către guvernele ţărilor lor, care ar duce „la diluţia deţinerilor acţionarilor privaţi şi implicit ar afecta preţul pe burse“.
„Dacă planul Merkel –Sarkozy ar viza într-adevăr mai mult decât ajutorarea Greciei, adică ar urmări şi ajutorarea şi următoarelor ţinte slabe (ar fi un plan preemptiv pentru Irlanda/Italia/Spania), atunci cred că, cel mai uşor, vor creşte acţiuni la care au acces facil investitorii străini, cum sunt Petrom (SNP), Banca Transilvania (TLV), SIF-urile (cele cinci societăţi de investiţii financiare), Fondul Proprietatea (FP)“, crede Cristian Fäder.
Titlurile menţionate sunt bine cunoscute, de altfel, pentru lichiditatea lor. Dintre ele, SIF-urile şi FP ar trebui să aibă cea mai importantă pondere în portofoliu, „întrucât ele însele au un efect de auto-amplificare al preţului lor faţă de preţul activelor pe care le au în portofoliu). Apoi ar urma TLV“, spune directorul MEI.
„Nici în cazul acţiunilor româneşti „lucrurile nu sunt deloc simple. Sunt tentat să aleg SIF-urile, care au o pondere ridicată în acţiuni bancare (pachetul BCR sau Erste Bank, BRD, TLV), chiar dacă sistemul bancar din România are şi alte probleme decât cele legate de Grecia. Totuşi, ţinând cont de volatilitatea SIF-urilor şi de evolutia lor istorică, cred că acestea pot să beneficieze de un “rally” (o cursă de creştere a preţurilor, n.red) în cazul în care pieţele externe ar intra pe o tendinţă crescătoare), spune la rândul său, Dan Popovici.
Cristian R. Fäder exclude BRD „din motive de prudenţă, întrucât “chestiunea” GSG e o sabie cu 2 tăişuri“. GSG este Groupe Société Generale, patronul BRD, iar directorul MEI face aluzie la expunerea mare a băncii pe Grecia. „Ca şi creditor / investitor în obligaţiuni ale Greciei, GSG poate fi pierzător sau câştigător, unde câştigator înseamnă de fapt că pierde mult mai puţin decât se aşteaptă piaţa s-o faca la acest moment“.
Portofoliul „Merkel – Sarkozy“ ar trebui să conţină 50% acţiuni Erste Bank (simbol EBS la Bucureşti), 25% acţiuni BVB (ale operatorului bursei), 15% acţiuni ale SIF Moldova (SIF2) şi două acţiuni puţin lichide: Turbomecanica Bucureşti (TBM) şi Comnord Bucureşti (COSC), potrivit lui Mihnea Bărbulescu, directorul de marketing al Erste Asset Management România (EAM), unul dintre cei mai mari administratori de investiţii din România.
Prezenţa Erste Bank în portofoliul propus de directorul EAM nu este doar o chestiune de marketing. Un raport al Goldman Sachs susţine, într-o notă citată de Economic Times, că „piaţa a reactionat exagerat la anuntul Erste Bank. Noi ne menţinem recomandarea de “cumpărare” şi vedem un potenţial de creştere de 85%“.
În rest, Mihnea Bărbulescu propune „BVB pentru creşterea interesului în tranzacţionarea instrumentelor financiare, SIF 2 pentru că este singura SIF cu o politică clară de investiţii, TBM pentru că este o ţintă de preluare, dincolo de obiectul de activitate interesant, iar COSC pentru expunerea pe sectorul imobiliar, care va reintra în atenţie“.
Contraindicat conservatorilor
Portofoliul „Merkel-Sarkozy“ nu ar trebui să aibă o viaţă mai îndelungată de momentul în care se va fi asimilat falimentul parţial al Greciei. Care este previzibil luna viitoare, după ce va intra ajutorul de câteva de miliarde de euro de la FMI şi UE şi piaţa se va bucura iniţial, după care îşi va aminti că ajutorul este prea mic.
Este un termen prea scurt pentru investitorii care nu au suficientă agresivitate. Directorul general al BRD Asset Management, Dan Nicu, se consideră, „ personal, un investitor mai degrabă conservator. Aş fi foarte reţinut în a investi în titluri care comportă un grad de risc mai ridicat şi o predictibilitate foarte redusă, aşa cum sunt acţiunile în general şi cele de pe BVB în special“.
Opinia directorului BRD Asset Management este relevantă pentru riscurile mari pe care şi le asumă un speculator în prezent. „Prefer să mă concentrez pe instrumente foarte lichide şi cu risc cât mai scăzut, pentru a avea capacitatea de investire imediată în perioade caracterizate de o mai mare stabilitate (şi eventual la anticiparea unei tendinţe de relansare a pieţelor).
Acum „pieţele acţionează destul de haotic şi nu mai are mare relevanţăa analiza fundamentală în decizia de investire, evoluţia pieţelor fiind dictată de cu totul alţi factori, mai mult sau mai puţin subiectivi.
Asistăm la evoluţii globale de tip negativ care nu sunt însoţite de decizii politice ferme şi consensuale, iar pieţele, de cele mai multe ori, taxează indecizia sau amânarea unor decizii clare“, spune directorul celei de-a treia societăţi de administrare a investiţii de pe piaţa noastră (exclusiv ING, care vinde fonduri din afara ţării).
Unde e stop-loss-ul
Nivelul de pierderi care a trebui să atragă în mod automat vânzarea portofoliului prin ordine de vânzare de tip „stop loss“ (oprirea pierderilor) depinde foarte mult de temperamentul investitorului, chiar şi când acesta este investitor de profesie. Mai precis, chiar şi investitori profesionişti au toleranţe foarte diferite la risc.
De pildă, directorul Erste Asset Management riscă pierderi de cel mult 25% din valoarea investiţiei iniţiale. Altfel spus, pentru pierderi mai mici de 25%, Mihnea Bărbulescu mai vede şanse de creştere a portofoliului său.
La polul opus, Cristian Fäder are toleranţa cea mai mică şi acceptă gradul de risc cel mai redus. „Dacă din cei 100 de bani investiţi aş mai rămâne cu 99 de bani, atunci aş spune fără ezitare “stop loss!”, pentru că înseamnă că am greşit:
– fie informaţia despre “salvare”, pe care mi-am bazat deciziile, era deja încorporată în preţul activelor;
– ori, deşi nouă şi neîncorporată, informaţia nu a produs decât un efect de moment (zile), căci problema e mult mai adâncă şi nu poate fi abordată decât cu găsirea de soluţii de durată (şi nespectaculoase)“, consideră directorul MEI.
Operaţiunile de stop loss trebuie executate la praguri „destul de joase în acest moment, tocmai datorită volatilităţii ridicate a SIF-urilor“, este de părere directorul de invgestiţi al OTP Asset Management.
„Zona de 6,5% – 8,5% cred că este suficientă în condiţiile în care, dacă piaţa se reîntoarce pe tendinţă crescătoare, putem asista la mişcări bruşte şi de mare amplitudine ale preţurilor“, spune Dan Popovici.