O mișcare pornită pe Internet în urma unui manifest a ajuns în câteva luni o structură cu 35 de filiale în țară și cu zeci de mii de simpatizanți, iar acum se pregătește să devină partid politic în toată regula. Intelectuali, finanțiști, antreprenori, avocați, medici – și tot felul de alți profesioniști dezamăgiți de politica tradițională își pun speranțele într‑o formațiune nouă, de la firul ierbii, cum se spune în engleză („grassroot movement” – n.r.). Așa cum se prefigurează lucrurile, Noua Republică (NR) este singurul partid nou care ar mai putea apărea până la alegerile parlamentare din toamna acestui an din România, în afară de alianțe, desigur. Fondatorii sunt optimiști că până la vară cel târziu vor reuși să strângă cele 25.000 de semnături necesare înregistrării ca partid la tribunal. Dar și aproximativ o jumătate de milion de euro de care au nevoie pentru desfășurarea unei campanii electorale care să le asigure intrarea în Parlament. Cum vor face și ce șanse au?
ANTREPRENORIAT POLITIC. „Până în vara acestui an vom lansa pe piața politică un nou produs. Sunt încrezător că la alegerile din toamnă românii vor avea posibilitatea să pună ștampila pe stejarul Noii Republici”, spune Mihail Neamțu, fondatorul Noua Republică, un tânar din Arad de aproape 34 de ani, licențiat în Filosofie și Teologie, cu studii de doctorat la Londra.
Totul a pornit în octombrie anul trecut după ce Mihail Neamțu a scris un manifest care i‑a adus pe Internet mii de simpatizanți din în toată țara – „Crez politic pentru Noua Republică”. Au urmat zeci de întâlniri și discuții pe teren care au avut o singură concluzie: oamenii vor un partid politic nou. Așa că Neamțu, care tocmai se pregătea să‑și înceapă o teză postdoctorală despre literatura închisorilor, a renunțat la studiu și cercetare și s‑a dedicat politicii, devenind vârful de lance al noii mișcări.
După cinci luni de activitate, spune că a conduce un partid politic nou înființat seamănă destul de mult cu ceea ce face un antreprenor într‑o afacere aflată la început de drum. „Muncesc 14 ore pe zi. Cred că am făcut 10.000 de kilometri în ultimele două luni. Mâine plec la Brașov, sâmbătă o să fiu la Arad, joi la Frankfurt, duminica viitoare mă întorc la București, după care voi fi la Timișoara”, detaliază tânărul politician. La munca de teren se adaugă și cea de management: detalierea mesajului politic, recrutarea de membri, înființarea de filiale etc. De ce ar face cineva tot acest efort fără să fie plătit? „Știu că sună patetic, dar eu cred că trebuie să‑i respectăm pe cei care în decembrie 1989 au ieșit în stradă și și‑au pus viața la bătaie ca noi să fim liberi. Eu zic că noi avem obligația morală, nu să murim, dar măcar să sacrificăm ceva din confortul nostru pentru această libertate”. Așa explică Mihail Neamțu decizia de a renunța la viața de intelectual pentru activismul politic. Și avea în față o poziție de invidiat. „Am renunțat la joburi de 2.000 de euro ca să vin la Noua Republică”, spune el. „Aveam un grant al Academiei Române care îmi asigura un post căldicel, cu șofer, casă de la RA‑APPS. Mai aveam un post de director științific la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului prin care puteam călători oricând la orice hotel de patru stele din Europa. Mi‑am depus demisia de la stat pentru că simțeam că stagnez, că nu mă dezvolt, că sunt închistat. Și asta încă din august anul trecut, înainte să apară Noua Republică”, spune el. A păstrat în schimb jobul de profesor universitar care îi aduce în prezent un venit de circa 2.500 de lei pe lună.
Pro business. Deși este un intelectual de formație, Neamțu folosește foarte des termeni specifici mediului de afaceri când vorbește de proiectul Noua Republică. Probabil și pentru că o mare parte din membrii mișcării fac parte din lumea de business. Printre cei care au aderat la această mișcare se numără de exemplu Gabriel Biriș, unul dintre cei mai cunoscuți consultanți în fiscalitate din România, sau Mihnea Vasilache, un finanțist absolvent de Harvard, care în prezent conduce un fond de investiții la Londra. De altfel unul dintre capitolele cele mai importante ale programului politic susținut de Noua Republică vizează economia și fiscalitatea.
În ultimele luni, membrii NR au lucrat la un Pact Fiscal, așa cum îl numesc ei, care va fi prezentat opiniei publice pe 3 martie a.c. și care înglobează propunerile lor la capitolul fiscalitate. „Noua Republică se va profila în spațiul public ca un partid de centru‑dreapta, un partid pro‑business”, spun fondatorii. Dar până să fie un partid pro‑business, NR trebuie să devină mai întâi un partid, ceea ce nu este o misiune tocmai ușoară. Din cele 25.000 de semnături necesare au reușit să strângă deocamdată în jur de 10.000. „Din cauza frigului nu am putut să avansăm prea mult în ianuarie și februarie, dar suntem în grafic”, afirmă Neamțu. După estimările sale (bazate pe traficul de vizitatori unici pe site), NR are în jur de 60.000 de simpatizanți în toată țara.
Mișcarea are 35 de filiale și a atras câteva sute de activiști, din care cea mai mare parte sunt voluntari. „Avem zece angajați care muncesc de dimineața până seara și care sunt plătiți, iar restul oamenilor se implică voluntar”, spune el. Care este investiția în acest proiect? Mihail Neamțu apreciază că investiția de până acum este în jur de 50.000–70.000 de euro, dar suma este foarte greu de cuantificat pentru că cea mai mare parte a finanțărilor nu sunt sub formă de cash. „Să vă dau un exemplu: aveam nevoie de o mașină de campanie pe care să o tapetăm cu sigla noastră. Ieri, vine un antreprenor care are o firmă de transporturi și ne întreabă dacă vrem un Mercedes Sprinter. Se pune sau nu se pune la investiție?”. De asemenea, sigla Noua Republică – un stejar cu verde și albastru – a fost realizată tot gratuit de un simpatizant din industria de publicitate, alte persoane contribuie cu spații pentru sedii sau pur și simplu cu timpul lor.
„Am venit la Noua Republică pentru dezvoltare personală, pentru că ai șansa să participi la un lucru important, prinzi curaj, te implici, comunici”, spune Raluca, 25 de ani, absolventă de cibernetică și care se ocupă de relația cu filiala din Târgu‑Jiu, orașul ei de origine. „Noua Republică este o investiție în viitorul copiilor mei (…). Pare un proiect donquijotesc, însă Noua Republică îmi dă sentimentul apartenenței la țara mea”, spune avocatul Nicolae Burchel, 50 de ani, care este și responsabil cu departamentul de Justiție al NR.UN PIC DE PRAGMATISM. De câți bani ar avea nevoie Noua Republică pentru a‑și atinge scopul? Mihail Neamțu vorbește despre 500.000–700.000 de euro. Cea mai mare donație de până acum este de 20.000 de euro, de la firma Gotcha Project din București. Cu tot entuziasmul fondatorilor, Noua Republică nu poate deveni un partid politic important fără o finanțare consistentă, crede Doru Lionăchescu, de la casa de investiții Capital Partners. Lionăchescu a fost și el invitat să se alăture mișcării. A refuzat pentru că opțiunea sa personală este să nu se implice în politică, dar este gata să contribuie oricând cu idei și sfaturi.
„Este o inițiativă excelentă pe care o urmăresc cu plăcere pentru că a atras oameni de calitate. Dar dincolo de intențiile bune, le trebuie un pic de pragmatism ca să reușească. E ca în marketing, marfa bună nu se vinde singură, ambalajul vinde”, crede Lionăchescu. În opinia sa, unul din punctele vulnerabile ale Noii Republici este faptul că nu are un parteneriat cu un post de televiziune prin care să se promoveze. „În democrațiile postmoderne mass‑media face politica și în special televiziunea. Eu nu cred că electoratul român este pregătit pentru campanii pe Internet ca în Statele Unite”, afirmă Lionăchescu.
Un exemplu elocvent al importanței televiziunii în politică este chiar Partidul Poporului – Dan Diaconescu (PP‑DD), dezvoltat în jurul postului OTV. Înregistrat la tribunal în septembrie 2011, Partidul Poporului – Dan Diaconescu a ajuns, conform ultimelor sondaje, la 20% intenție de vot, e adevărat, cu un mesaj populist. Oricum, Lionăchescu este convins că până la alegeri lucrurile se vor schimba mult pe scena politică românească. Scenariul cel mai probabil este ca Partidul Democrat Liberal (PDL) să încerce o schimbare de imagine prin fuziunea cu alte partide de dreapta mai mici, cum se discută deja. „Dacă PDL‑ul merge în alegeri cu sigla pe care o are acum, riscă să nu intre în Parlament. Vor încerca o alianță cu partide mai mici. Le vor pune pe toate sub o cupolă, vor schimba sigla, culorile, denumirea, pentru a deruta alegătorul”, anticipează Lionăchescu.
Noua Republică ar putea fi, în opinia lui Lionăchescu, una din aceste formațiuni invitate în noua alianță, eventual alături de Fundația Creștin Democrată (FCD), un think tank fondat de Teodor Baconschi, fostul ministru al Afacerilor Externe, și alte formațiuni cum ar fi Partidul Verde–Partidul Ecologist Român.
DIN LECȚIILE URR. Dar idealul celor de la Noua Republică este să intre în Parlament prin propriile forțe, și nu într‑o alianță. „Excludem orice cooperare cu partide corupte sau populiste. Vom merge singuri în alegeri”, spune Neamțu. Deocamdată Mihail Neamțu nu știe foarte exact cum va face rost de bani pentru campanie, spune doar că nu va accepta donații de la oameni de afaceri constroversați și că va încerca să adune sume mici de la cât mai mulți oameni. „Dacă Noua Republică va breveta cu succes formula de finanțare «puțin de la mulți», asta ar fi o piatră de hotar în politica românească, captivă din 1990 modelului opus: «mult de la puțini»”, spune omul de afaceri Cosmin Alexandru, cel care a avut o tentativă politică similară la alegerile din 2004. Unii își mai amintesc poate de Uniunea pentru Reconstrucția României (URR), o mișcare politică înființată de la zero în 2002, care a participat la alegerile din 2004, dar fără succes – a obținut un număr infim de voturi (cca. 40.000).
După acea experiență, Cosmin Alexandru a renunțat complet la politică și s‑a întors în business – în prezent conduce afaceri precum Erudio (educație) sau B&P Brandivia (branding). De ce nu a reușit? „În 2004, URR a avut mult de pierdut din pricina apariției Alianței DA și a deciziei de a vota util a multor simpatizanți”, spune Alexandru, contactat de MONEY Express.
Mihail Neamțu este de părere că eșecul URR a mai avut o cauză – faptul că liderii au tratat mișcarea ca pe un business. „Există o analogie între business și politică, însă până la un punct. Eu nu pot să‑i motivez pe oameni cu bani. Pe oamenii aceștia trebuie să‑i motivezi cu o altă substanță, nu cu bani”, spune Mihail Neamțu.
Cosmin Alexandru le‑a dat membrilor Noii Republici câteva sfaturi provenite din experiența sa. Primul ar fi să se concentreze pe orașele medii și mici, unde oamenii se cunosc între ei și sunt mai deschiși la propunerile noi. Al doilea sfat ar fi cooptarea cât mai rapid în Noua Republică a unor persoane cu o cât mai mare notorietate pozitivă. „Simpla creștere a notorietății generice prin rețelele de socializare sau în mediul online n‑o să le fie nici lor suficientă cum nu ne‑a fost nici nouă”, detaliază omul de afaceri. Doru Lionăchescu crede însă că persoanele cu mare notorietate ezită să se implice „de teamă să nu fie catalogate ca naive”. Există și semne încurajatoare. Cristian Șoimaru, care a fost implicat în URR între 2002 și 2004 și este acum și în Noua Republică, poate face o comparație. „Spre deosebire de începutul anilor 2000, acum există o mai mare disponibilitate din partea românilor să susțină financiar un partid politic nou”, declară el. Rămâne de văzut dacă această susținere va fi suficientă.
Erată (27.03.2012): În textul „Cum se face un partid” publicat în ediția din 01.03.2012 a revistei MONEY Express a apărut un citat incomplet. Citatul corect este: „Aveam un grant al Academiei Române. Ca director științific la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului aș fi putut rămâne cu post mai căldicel, cu șofer sau casă de la RA‑APPS, pe care, de altfel, n-am acceptat-o niciodată. Ca director într-o agenție guvernamentală puteam călători oricând la orice hotel de patru stele din Europa. Mi‑am depus demisia pentru că simțeam că nu mă dezvolt. Și asta încă din august anul trecut, înainte să apară Noua Republică“ – Mihail Neamțu, fondator Noua Republică.