După o amnezie de cinci ani, statul și-a dat seama că angajatorul nu a virat sumele respective și a decis să îmi ceară mie banii. A început cu contribuția la sănătate, calculată de stat la 427 lei. M-am dus la ANAF ca să întreb cum a calculat suma și de ce îmi cere bani pe un an întreg, deși am muncit doar două luni.
Am nimerit un fața unei doamne obosite după două ore de muncă și livide din cauza lipsei de aer, supt de hoardele de contribuabili aflați în aceeași situație ca mine. Funcționara s-a uitat în ecran ca un număr la o mulțime vidă, iar ca să ajungă la anul 2012 a apăsat de 60 de ori pe butonul de la mouse. Nu știa că poate face scroll down pe bara laterală ca să se teleporteze mai repede în trecut. Sau nu voia să câștige timp pentru că, atunci când ești angajat la stat, salariul e același și dacă te grăbești, și dacă nu. Am făcut greșeala să îi spun că m-am făcut PFA abia în 2013. Ca să verifice, a ieșit dintr-un program și a intrat într-altul. Mi-a dat dreptate, iar când s-a întors în sistem a luat-o de la capăt cu cele 60 de click-uri. Mi-au dat lacrimile.
După ce am plătit sănătatea – niște bani de care nu mă pot bucura retroactiv pentru că medicii refuză că încheie contractul cu Casa de Asigurări, și nu-i condamn – statul a zis să încerce și cu formularul 600.
Am mers din nou la ANAF, am depus o cerere la care nu mi s-a răspuns, am vorbit cu un funcționar care a spus că vrea să mă ajute și am plecat.