MONEY Magazine: Care a fost cea mai bună perioadă pentru industrie în România?
Jean Istasse: Înainte de criza financiară aveam o creştere continuă. Situaţia poate fi generalizată pentru Europa, care a suferit cel mai mult, dar pierderile de aici au fost compensate de rezultatele de pe alte continente. În ciuda crizei, Sodexo a avut o uimitoare creştere în America de Sud, cea mai bună piaţă din acest moment, pentru că are foarte mulţi locuitori. India a crescut la fel de mult, iar potenţialul este uriaş.
Asta înseamnă că la nivel global focusul este pe dezvoltarea acestor pieţe.
Ne concentrăm pe toate pieţele, dar avem şansa ca, atunci când o piaţă performează, să putem să balansăm cu pierderile din alte ţări.
Unde se regăseşte România în contextul european?
România este, probabil, piaţa care a suferit cel mai mult din 2009, comparativ cu alte ţări din Europa. Cred că scăderea a fost drastică pentru că şi creşterea a fost foarte mare. Dacă analizezi ţări precum Spania, Franţa, Austria, Cehia, Polonia, majoritatea au trecut printr‑o perioadă dificilă. Dar aceste ţări au crescut într‑un ritm normal înainte de criză. În România a fost o creştere foarte accelerată. Unii îi spun boom, eu cred că a fost ca un balon, care acum a explodat, fiindcă creşterile erau bazate pe credit. Nu a fost cazul în alte ţări.
Recesiunea este singura problemă a industriei? Până acum câteva săptămâni, Lidl nu accepta plata cu tichete. Cum vă afectează astfel de decizii?
Noi luăm venituri de la clienţi, adică angajatori, şi de la retaileri. Ei reprezintă principalele noastre surse de venit. Ca şi angajatorii, care aleg să ofere tichete angajaţilor, retailerii au dreptul să aleagă dacă le acceptă sau nu. Să luăm o situaţie concretă. Ai o mare companie care oferă tichetele ca beneficiu pe o anumită stradă, unde funcţionează două magazine, dintre care doar unul acceptă tichetele ca modalitate de plată. Angajaţii vor merge doar către acesta când vor plăti cu tichete. Al doilea retailer poate a decis că vânzările pe care le generau tichetele erau prea mici pentru preţul plătit (retailerii plătesc un comision către emitenţii de tichet – n.r.). Ce aş putea face? Pentru Lidl, care acum câteva luni a decis să nu mai accepte nici un cupon, aceasta a fost o decizie comercială, un model de business. Care însă evident a avut un impact negativ în încasări, din moment ce a reînceput să le accepte.
Termenele în care retailerii încasează contravaloarea tichetelor ar putea fi un motiv să nu accepte această formă de plată?
Pentru circa 70% dintre retaileri, noi plătim în 5–10 zile, uneori chiar şi în 24 de ore. Nu este aceasta o problemă, dacă luăm în considerare termenul lor de plată către furnizori, de 60–90 de zile. Şi nu este vorba nici de comisionul pe care îl plătesc. Comisionul se plăteşte la număr de tichete primite, dar încasările retailerului nu se rezumă la acestea. Un client care achită şi cu tichete mai cumpără, în medie, produse achitate sub alte forme de circa 48% din valoarea tichetelor folosite. Iar în final, pentru retaileri totul se rezumă la întrebarea: vor sau nu acest volum? Odată cu volumul, vor pierde şi clienţi.
Care este strategia Sodexo pentru următorii trei ani în România?
Nu pot să detaliez strategia, dar pot să vă spun că, după mulţi ani de criză, volumul, cifra de afaceri şi profitul au suferit foarte mult. Azi credem că această scădere este reversibilă, iar pentru 2012 plănuim o creştere uşoară. Important este că am pus punct acestui trend negativ, care a durat trei ani. Vom reveni la o creştere uşoară făcându‑ne treaba cum trebuie.
Ce înseamnă să vă faceţi treaba cum trebuie?
Să găsim clienţi noi şi să le oferim cele mai bune servicii de pe piaţă.
Unde şi cum vă găsiţi clienţii? Vă interesează companii din anumite industrii?
În primul rând, România este o piaţă matură, adică gradul de penetrare al industriei este bun. Când am intrat pe piaţă, exista cadrul legal, dar nimeni nu oferea tichete. Noi am mers mai întâi la marile companii, ştiind că ele vor fi cele mai interesate să accepte sistemul. Aveau un număr mare de angajaţi şi începeau să dezvolte departamente de HR, care se preocupau de motivarea angajaţilor, iar tichetele sunt unul dintre elementele motivatoare. Marile companii sunt acum acoperite, iar cele care nu au vrut tichete în ultimii zece ani au un motiv foarte bun şi nu vor vrea nici în continuare. Aşa că potenţialul l‑am găsit la companii mici, IMM‑uri. Aici încă mai e mult de muncă, şi, poate, într‑o zi, bugetarii, care nu primesc astfel de beneficii, vor reprezenta o nişă bună.
Aţi intrat într‑o etapă în care trebuie să depuneţi mai mult efort să câştigaţi clienţi noi.
Da, nu ascundem asta. Trebuie să depunem mai mult efort; vorbim de mii de companii, cu număr mic de angajaţi, pe care le sunăm, vizităm. Este mai dificil şi mai costisitor, dar este potenţialul rămas.
Vă interesează creşterea afacerilor prin achiziţia unui competitor mai mic?
Nu vrem să mai cumpărăm nimic. Vrem să creştem organic. Am cumpărat un competitor în Timişoara (Bluticket, în 2010), pentru că eram destul de slab reprezentaţi acolo, dar acum acoperim toată ţara. Geografic, nu ne interesează să creştem.
Se poate ca sistemul de tichete de masă în era digitală să fie învechit şi să nu mai genereze veniturile obişnuite?
Nici vorbă. Noi ne vom adapta oricăror cerinţe. Avem resurse şi o putem face, pentru că tehnologia nu este o problemă. Nu ne afectează în nici un fel că mâine ni se cere un card în loc de tichete imprimate pe hârtie. În Belgia, America de Sud, Italia, Spania am implementat un astfel de sistem, unde nu hârtia este suportul, ci cardul sau telefonul. Dar în România nu suntem presaţi să facem schimbări, pentru că în micile oraşe încă sunt magazine fără POS. Ar putea fi un sistem aplicabil în marile oraşe, dar va fi discriminativ, pentru că magazinele partenere care primesc tichete, dar nu au POS, vor pierde din vânzări. Majoritatea tichetelor sunt folosite în marile reţele, dar cifre considerabile sunt realizate şi în micile magazine. Nu vorbim de 5%, ci de o sumă mult mai importantă. Aşa că vor autorităţile un impact negativ asupra micilor afaceri? Nu ştiu, dar eu mă voi adapta oricărei cerinţe.
Ar putea fi prea scump pentru micii retaileri să accepte plata cu tichete, din cauza comisionului pe care trebuie să îl plătească emitentului?
Unii nu acceptă tichetele ca plată, poate tocmai din cauza acestui comision.
Este industria dispusă să negocieze în acest caz comisioane mai mici pentru anumite magazine?
Comisioanele cerute în prezent variază de la un magazin la altul. Este evident că nu vom putea lucra cu aceleaşi comisioane pentru toată piaţa; un motiv fiind volumul, care diferă de la o formă de comerţ la alta.
Cum au evoluat comisioanele Sodexo în aceşti trei ani?
În România, piaţa este destul de competitivă, aşa că nu ne diferenţiem de concurenţă ca preţuri.Totuşi, fiecare operator are preţuri diferite, pentru că oferă servicii de o calitate diferită. Ca client, te uiţi şi la cât de bine te putem sfătui despre taxe, cum este mai uşor să distribui, ce extrabeneficii poţi să oferi pentru angajaţi. Trebuie să te sfătuim despre diferite aspecte contabile. E ca în orice altă industrie, iar noi am decis să ne poziţionăm pe calitate. E ca şi în industria aviatică, unde poţi alege să zbori cu Singapore sau cu Ryan Air. Ajungi la destinaţie, dar serviciile sunt diferite. Asta nu înseamnă că Sodexo nu a redus din comisioane, care au scăzut din 2009, pentru că ambii parteneri – retailerii şi clienţii – au suferit. Am avut două impacte negative: de volum şi scăderea comisioanelor. În prima situaţie, avem companii care comandă mai puţine tichete şi nu ne aşteptăm să îşi revină comenzile lor, pentru că nu sunt puternice, au crescut bazându‑se mai ales pe credite. Doar companiile puternice au rezistat crizei, dar şi ele au suferit foarte mult, aşa că a trebuit să ne adaptăm acestei situaţii. În al doilea rând, a trebuit să adaptăm preţurile datorită cererilor puternice din piaţă.
Acestea se pot traduce şi prin venituri mai mici. Ce cotă de piaţă are Sodexo în acest context?
Avem între 35 şi 40% cotă de piaţă. Am fost lideri până acum doi ani, în continuare suntem în top. Pentru tichetele de masă suntem în continuare liderii pieţei.
Ce măsuri imediate aţi luat pentru a vă păstra în top, altele decât lărgirea ariei de potenţiali clienţi?
Am tăiat costurile. Dar este normal, când pierzi 20% din volum, ca 2009 vs 2008, trebuie să te adaptezi cumva.
De unde aţi tăiat?
E mai important de unde nu am tăiat. La Sodexo avem o rată de retenţie foarte mare în rândul angajaţilor, aşa că preferăm să avem costuri mari, decât să concediem. Nu este o decizie pur socială. Preferăm să păstrăm echipa de acum, care este experimentată. Ia foarte mult timp să aduci un nou angajat la nivelul celui care a plecat, de aceea suntem foarte atenţi la acest aspect. În această industrie, sunt multe costuri fixe, avem nevoie de anumite echipamente, pentru că producem un număr variabil de tichete şi deservim un număr variabil de clienţi. Deci în termeni de costuri, majoritatea sunt fixe. Indiferent dacă tipărim 10.000 sau 20.000 de tichete, avem nevoie de aceeaşi maşină.
Câte tichete tipăriţi în medie lunar?
Între 10 și 15 milioane pe lună, maximumul fiind atins în preajma anumitor evenimente, ca de Crăciun sau Paşte. Avem clienţi care oferă tichete doar de evenimente.
Cine, ce, cât
Sistemul tichetelor de masă funcţionează în România din 1998. Valoarea nominală a unui bon este de nouă lei, printre cele mai scăzute din Europa.
1. Piaţa
Valoare: 964 de milioane de euro
Beneficiari: 1,9 milioane de salariaţi, circa 43% din totalul naţional
Grad de penetrare: 80% dintre companiile mari acordă tichete de masă şi circa 35% dintre IMM‑uri
2. Retailerii
Puncte de vânzare: 60.000 de unităţi (magazine independente şi reţele de super şi hipermarketuri) primesc bonuri de masă
Consum adiţional: 783 de milioane de euro sunt cheltuiţi în retail adiţional plăţilor cu tichete de masă
3. Statul
Taxe: 257 de milioane de euro se adună anual la bugetul de stat, reprezentând TVA colectată de la comercianţi, impozit pe profit şi contribuţii sociale
Impozit pe venit: 150 de milioane de euro se adună anual de la beneficiari, reprezentând impozitul pe venit de 16% aferent sumelor primite sub formă de tichete de masă
Sursa: Studiul „Impactul economic şi financiar al tichetelor de masă în România“, realizat de Institutul de Economie Naţională al Academiei Române
Angajat vs angajator
Care sunt avantajele și dezavantajele a doi dintre cei patru (angajat, angajator, retailer, emitent) actori implicaţi în ecuaţia tichetelor valorice.
1. Angajaţii. Bonurile valorice sunt un beneficiu suplimentar, adăugat salariului de bază, pentru care angajatul trebuie să plătească, din 2010, un impozit de 16%.
2. Angajatorul. De anul acesta, legislaţia s‑a modificat, tichetele nemaifiind deductibile şi netaxabile. „Dar aceasta este varianta optimă cost minim–venit maxim pe care îl poţi da angajatului. Costul este deja redus, compania are un impact dublu economic pozitiv, nu mai plăteşte alte contribuţii. Pentru tichete de masă de nouă lei, în 29 de zile pe lună, compania economisteşte anual 1.100 lei. Aceasta plăteşte costul cuponului“, explică Jean Istasse.