De ce Bucureștiul nu e ”Micul Paris”

0

Venirea echipei de fotbal a Franței la București a scos de la naftalină clișeul ăla cu Bucureștiul care e ”Micul Paris”. N-are nicio legătură…

Originea expresiei vine din secolul XIX, atunci când ofițerii ruși, vorbitori de franceză și iubitori de cultură vestică, au remarcat unele modificări ale urbei în sensul că începeau să apară case cu etaj, printre bordeiele cu grădini și vii…

Dar orașul ăsta n-a avut nicodată vreo regularitate, așa cum vedem în Paris. Găsim oaze franțuzești, în special pe Calea Victoriei, fosta Cale a Mogoșoaiei, cum ar fi CEC-ul, Ateneul, ceva clădiri în linie (de exemplu, zona unde se află Capșa).

Dar Bucureștiul este o amestecătură orientală, occidentală, neoromânească. Lipscaniul, care își trege numele de la Leipzig-ul nemțesc, e mai degrabă un Istiklal din Istanbul decât o Rue de la Hachette, Dâmbovița, cu planșeul ăla nenorocit și fără apă de foarte multe ori, nu are nicio legătură cu Sena, care curge permanent, e trecută de zeci de poduri superbe și străbătută de vase și bărcuțe.

În București vezi câte un palat care te duce cu gândul la Paris dar alături e o casă fără nici un fel de importanță, decât pentru proprietarii ei. Pe la începutul lui 1900 apar și clădiri neoromânești, sub insiprația lui Ion Mincu, dar și un ”zgârie nori” mai americănesc, adică Palatul Telefoanelor. Departe de Parisul dorit…

Nici măcar boierimea modernizată de după 1800 și ceva nu a fost aproape de cea franțuzească. Degeaba luai masa într-un restaurant șic dacă comandai mici și mâncai chestii orientale și grecești. Și dacă o făceai la Hanul lui Manuc, nici măcar o câtime de inspirație vestică nu era… Nicolae Ceaușescu ar fi vrut ca Bulevardul Victoria Socialismului să fie un fel de Champs d’Elysee. Demers eșuat, pentru că niciodată nu putea ajunge ca baronul Haussmann, cel care a sistematizat Parisul.

Valabilitatea sintagmei Micul Paris s-ar putea aplica doar asupra acelei tendințe care a început în secolul XIX, cu acele case care au prins un etaj-două. A rămas însă ca o legendă neterminată.

Bucureștiul e București, simpatic și enervat. Mai mult simpatic! Și cu parcuri pe care alții doar le visează….