Potrivit Art. din OUG 50, “în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: a) dobânda va fi raportată la fluctuaţiile indicilor de referinţă Euriobr/Robor/Libor/rata dobânzii de referinţă a BNR, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului”.
Rata dobânzii de referinţă se calculează ca medie aritmetică, ponderată cu volumul tranzacţiilor, a ratelor dobânzilor depozitelor atrase, operaţiunilor reverse repo şi operaţiunilor repo din luna anterioară celei pentru care se face anunţul. Până în luna februarie 2009, operaţiunile repo nu au fost incluse în calculul ratei dobânzii de referinţă.
Cel mai important indicator pentru stabilirea dobânzii de referinţă este dobânda cheie (dobânda de politică monetară) a BNR, dobândă la care băncile se împrumută de la Banca Naţională pe termen de o săptămână.
Dobânda cheie este încă din luna mai la nivelul de 6,25% pe an, ceea ce face ca dobânda de referinţă să fie la acelaşi nivel, începând însă cu luna iunie.
“Dobânda (de referinţă-n.red.) este o dobândă publicată din motive mai degrabă statistice. Aceasta nu reflectă condiţiile de finanţare din piaţă, aşa cum s-a văzut în situaţii anterioare”, spune Ionuţ Dumitru, economist-şef Raiffeisen Bank. “Istoria ne arată că există fluctuaţii mari între lichiditatea de pe piaţa interbancară şi dobânda cheie”, adaugă acesta.
Acesta spune că au existat mai mereu discrepanţe mari între nivelul dobânzii de referinţă a BNR şi dobânzile de pe piaţa interbancară, situaţia evoluând în funcţie de nivelul lichidităţilor, după cum reiese şi din graficul de mai jos.
