Scoțienii se pregătesc de referendumul istoric programat pentru ziua de joi, 18 septembrie, când populația va merge la urne pentru a alege dacă regiunea își va declara sau nu independența.
Dominic Frisby, autorul audiobook-ului „Life After The State”, susține, într-un articol publicat de ziarul britanic „The Independent”, că Scoția are toate șansele să devină cea mai bogată națiune de pe glob, dacă își va declara independența. Iată care este argumentația autorului.
În clasamentele anuale ale celor mai bogate țări din lume, după PIB-ul pe cap de locuitor și puterea de cumpărare, Marea Britanie se situează abia pe locul 21, în timp ce primele poziții sunt ocupate de țări ca Qatar, Luxemburg, Singapore, Brunei, Norvegia sau Elveția. Nici deținerile de petrol nu sunt o condiție pentru o poziție bună în top. Drept dovadă, faptul că Arabia Saudită se află pe locul 28, Rusia pe 43, iar Iran abia pe 78.
Statele mici, mai bogate decât cele mari
În schimb, o trăsătură comună a țărilor aflate pe primele poziții este faptul că sunt mici. Singapore și Norvegia au câte aproximativ 5 milioane de locuitori, Qatar are circa 3 milioane, iar Luxemburg și Brunei au aproximativ o jumătate de milion de locuitori.
Singura excepție sunt SUA, care se situează pe locul 6 în clasamentul FMI, pe 7 în topul Băncii Mondiale și pe 14 în cel al CIA. În 1950 și în 1970, SUA au fost pe primul loc. Pe atunci însă, statele din componența SUA erau semi-autonome, iar moneda era mai independentă și mai puternică. Pe măsură ce puterea a devenit mai centralizată, țara a căzut pe poziții inferioare.
Autorul citat susține că există o corelație directă între mărimea statului și bogăția poporului: cu cât statul este mai mare, cu atât bogăția populației este mai mică. Și, cu cât puterea este mai concentrată, cu atât mai puțin se răspândește bogăția.
În aceste condiții, într-o națiune mică, forțată să trăiască pe seama unei baze de impozitare reduse, statul poate crește până la o anumită limită. Monitorizarea este mai eficientă, este mai greu să ascunzi venituri sau să faci evaziune fiscală, astfel încât există mai multă transparență și responsabilitate și mai puține pierderi. Reformele sunt mai ușor de aplicat de către națiunile flexibile, dinamice și competitive. În plus, cu mai puțini oameni, decalajul dintre averile mari și cele mici este mai mic.
Petrolul, asul din mâneca scoțienilor
În ceea ce-i privește pe scoțieni, aceștia au oportunitatea să adopte aceeași legislație, același sistem de impozitare și aceleași reglementări ca cele mai bogate zece țări, urmând modelul Singapore. Scoția are deja o tradiție bogată în comerț, finanțe și bănci. Și mai are și petrol. Cu o populație de doar 5 milioane de locuitori, este suficient de mică.
Anul trecut, scoțienii au scos din Marea Nordului aproximativ 800.000 de barili de petrol pe zi pentru Marea Britanie, scrie Slate.com. Dacă populația va cere un „divorț” geo-politic, scoțienii vor să păstreze drepturile pentru mai mult de 90% din aceste resurse, dar și 47% din resursele de gaze naturale ale Marii Britanii.
În aceste condiții, liderii campaniei pro-independență a Scoției se bazează pe veniturile din petrol pentru a crește nivelul de prosperitate al națiunii finanțând școli, sistemul de sănătate și programe de asistență socială, scrie Washington Post.
În concluzie, spune Dominic Frisby, Scoția dispune de toate ingredientele pentru a fi cea mai bogată țară din lume după PIB/cap de locuitor. Nicio altă națiune din lume nu are o asemenea ocazie minunată.
Contribuția scoțienilor la cunoștințele lumii, în domenii precum inginerie, invenții, industrie sau finanțe, a fost mare, iar exemplele de personalități marcante sunt: Adam Smith, Alexander Fleming, John Logie Baird, James Watt. Însă în prezent scoțienii nu domină scena mondială, așa cum au făcut-o în trecut. Însă, o vor putea face dacă vor fi independenți, după o perioadă de adaptare.