Florian Mihalcea, președintele Societății Timișoara, a vorbit despre ceea ce a însemnat Ion Caramitru, atât ca actor și regizor, cât și ca revoluționar. Acesta a mărturisit că actorul își dorea să fie înmormântat cu insigna Societății Timișoara, scrie Gândul.ro.
În 2010, Ion Caramitru a fost laureat al premiului Speranța și membru de onoare al Societății Timișoara, asociație care s-a născut în prima lună după Revoluţia din decembrie 1989. Atunci actorul a primit și insigna pe care a purtat-o cu mândrie toată viața.
Pe lângă faptul că a fost un „regizor și actor cu un talent desăvârșit”, Ion Caramitru rămâne și un „reper de moralitate și un om cu coloană vertebrală”, mărturisește Florian Mihalcea pentru Gândul.
În 2018, Ion Caramitru și Florian Mihalcea au fost numiți în Consiliul Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.
„Ne-am sfătuit ce să facem în această privință împreună. În octombrie 2019 am fost numiți în consiliul de conducere al Institului Revoluției Române, din care inițial fusesem eliminați pentru că făceam parte, de fapt, din ”Asociația Revoluționarilor Fără Privilegii”, asociație înființată de Ion Caramitru și Radu Filipescu pentru cei care au refuzat certificatul de revoluționar”, spune Mihalcea.
”Ion Caramitru a purtat insigna Societății Timișoara cu consecvență. El și-a trecut și în CV apartenența la Societatea Timișoara. S-a simțit întotdeauna onorat de faptul că reprezintă un simbol pentru orașul Revoluției. Întâmplarea face că, la un moment dat, ne-a mărturisit că vrea să fie înmormântat cu această insignă. Ceea ce pentru noi a însemnat foarte mult”, a mai spus Florian Mihalcea.
Ion Caramitru a fost cel care a deschis prima transmisie live a Televiziunii Române din timpul Revoluției din decembrie 1989.
Pe 22 decembrie, 1989, la ora 12:51, a fost prima transmisiune în direct a Televiziunii Române Libere. Actorul Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu sunt primii care iau cuvântul.
„Am ajuns acolo (la TVR, n.r.) plecând cu o mare de oameni din zona Pieţei Romane, unde fusese un blocaj făcut de taburi, sub conducerea unui maior, care mă implora să plec de acolo, pentru că eram acolo de 48 de ore. Eu întrebam de ce. «Pentru că o să primim ordin să se tragă şi nu o să avem încotro». Toată zona era plină de tineret (…) În spate, erau trei rânduri de soldaţi”, spunea Caramitru.