Istoricul italian Mark Galeotti, unul dintre cei mai reputați specialiști în spațiul ex-sovietic, analizează o sărbătoare artificială instituită în Rusia în 2005.
„Astăzi, 4 noiembrie, este Ziua Unității Naționale a Rusiei, iar în situația actuală, există o încercare de a-i da o nouă întorsătură sinistră, dar previzibilă.
Sărbătoarea a fost introdusă aparent pentru a sărbători evenimentele din 1612, când miliția populară sub conducerea unui anume Kuzma Minin și a prințului Dmitri Pojarski a eliberat Moscova de invadatorii polonezi.
În practică, desigur, a fost introdusă pentru a masca ștergerea din calendar a comemorării Marii Revoluții din Octombrie – pe data 7 noiembrie (pe care deja au redenumit-o Ziua Acordului și Reconcilierii, dar noua titulatură n-a prins la public).
Deci, Ziua Unității Naționale a Rusiei a fost o sărbătoare generică și, ca să fiu sincer, chiar și vag pozitivă a Rusiei, care a fost capabilă să îmbrățișeze etnicii non-ruși și să caute legături comune, nu unirea împotriva celuilalt. Până acum.
Rusia acum nu este atât de unită. Există „trădători” care au fugit din țară, cei care se opun „operațiunii militare speciale”, cei care caută pe Yandex „moartea lui Putin”, revolte antisemite în Makhachkala.
Cine este de vină? Forțele externe, desigur! Acesta a fost esența mesajului președintelui Dumei de Stat, Viaceslav Volodin, pe Telegram, preluat pe 4 noiembrie în ziarul guvernamental Rossiiskaya Gazeta.