În primul rând, lipsa unui statut special al comisarului Gărzii Financiare este contraproductivă. În consecinţă, “sistemul de salarizare nu asigură recompensarea riscurilor asumate de comisari și a condițiilor speciale de muncă”, se arată în raportul întocmit de Curtea de Conturi.
De asemenea, nu există nicio formă de stimulare și recompensare a comisarilor cu rezultate deosebite pe linia combaterii evaziunii fiscale.
În al doilea rând, se constată lipsa unor reglementări clare care să conducă la identificarea operaţiunilor şi a contribuabililor cu risc fiscal ridicat. În absenţa acestora, subiectivismul, sau după caz abuzurile, permit selecţia după bunul plac a controalelor.
“Selectarea contribuabilor pentru control se realizează în mod empiric”, spune Curtea Conturi, “fără să existe o evidenţă a contribuabilor cu risc fiscal ridicat, adică a celor unde este fenomenul de evaziune este cel mai des întâlnit.”
În plus se constată că “aplicațiile și bazele de date exploatate de Garda Financiară nu permit extragerea de informații sintetice (centralizate) privind grupe de contribuabili sau zone/domenii cu risc fiscal ridicat”. De necrezut dar la Garda Financiară nu sunt identificate, conform unor date clare, zonele sau sectoarele din economie unde se concentrează cea mai mare parte din fenomenul de evaziune fiscală.
“Imposibilitatea realizării de analize de risc face ca selecția la control să se poată realiza pe criterii arbitrare sau subiective. Existența subiectivismului în procesul de selecție a contribuabililor supuși controlului, prin utilizarea „raționamentului profesional” ca instrument principal (sau chiar unic) de selecție, poate favoriza apariția fenomenelor de corupție, atât prin introducerea abuzivă a unor contribuabili în planul de control, cât și prin evitarea realizării unor controale la anumiți agenți economici cu risc fiscal ridicat.” Concluzia raportului este cât se poate de clară.
Printre altele se mai constată că “modul de realizare a controlului operativ-inopinat fiind lăsate la latitudinea comisarilor sau a șefilor de divizie. Mai mult decât atât, lipsa unei metodologii de control conduce la imposibilitatea sancționării disciplinare a comisarilor care au realizat controale superficiale.”
În acelaşi mod, sancţionarea contravenienţilor se face fără întocmirea unui document justificativ în care să se arate modul în care a fost stabilit cuantumului amenzii.