Money.ro prezintă, în patru episoade, povestea fenomenului Piteşti, a supravieţuitorilor săi şi a eforturilor unui grup de tineri de a-şi informa colegii de generaţie cu privire la perioada represiunii comuniste.
Partea 1 – Istoria Experimentului Piteşti
„Sunt un cetăţean al României care n-a făcut istoria, dar a suportat-o…”. În celula rece şi jupuită a fostei închisori Piteşti, într-o zi toridă de sfârşit de iulie, Petru Cojocaru îşi povesteşte amintirile cu voce scăzută. E înconjurat de studenţi, numai ochi şi urechi la istoriile fostului deţinut politic, ajuns acum la vârsta de 86 de ani. Tinerii au venit aici, în Piteşti, ca să afle despre unul din cele mai terifiante fenomene ale închisorilor comuniste din România: Experimentul Piteşti. O istorie vie a „Reeducării”, petrecută la începutul anilor ’50, pe care fiecare celulă din corpul domnului Cojocaru o respiră de atunci zi de zi.
Citeşte materialul complet aici.
Partea a doua: Povestea d-lui Cojocaru, supravieţuitor al Experimentului Piteşti
Viaţa domnului Cojocaru a fost urmărită în permanenţă de o umbră roşie: în tinereţe, în 1948, a fost luat din facultate şi condamnat la 10 ani de închisoare de către comunişti, pentru activitate legionară. A trecut inclusiv prin închisoarea Piteşti şi prin mâinile torţionarului Eugen Ţurcanu, de unde nu toţi au avut norocul să iasă vii. A îndurat violenţe fizice şi psihice greu de imaginat. Pare de neînţeles cum trupul domnului Cojocaru a putut supravieţui bătăilor, foametei, torturilor şi umilinţelor îndurate în anii petrecuţi în beciurile Securităţii. Umerii înguşti, braţele subţiri, corpul firav ale bărbatului par acum că ar putea fi duse de vânt la cea mai mică adiere. Două trăsături îi trădează însă tăria de caracter: nişte ochi limpezi şi sinceri, care nu privesc niciodată în jos, şi un zâmbet care nu îi dispare nici măcar atunci când povesteşte despre cele îndurate.
Citeşte materialul complet aici
Partea a treia: Şcoala de vară „Fenomenul Piteşti”
Aşa l-am şi întâlnit, de fapt, pe dl. Cojocaru. A fost invitat să vorbească la prima ediţie a Şcolii de Vară „Fenomenul Piteşti„, organizată între 23 şi 27 iulie, la Piteşti, de Centrul de Studii în Istorie Contemporană, editura Filos şi site-ul www.fenomenulpitesti.ro. Şcoala de vară a fost realizată „pentru a atrage atenţia asupra fostei închisori Piteşti şi a Experimentului Piteşti”, spune istoricul Alin Mureşan, care a coordonat proiectul alături de colegii săi Alina Urs, Ionuţ Trandafirescu şi Constantin Vasilescu. Fiind un subiect cu încărcătură istorică şi emoţională grea, selectarea participanţilor a fost una extrem de exigentă. Din 116 înscrişi, au fost aleşi 15 studenţi la diverse facultăţi, printre care Istorie, Teologie sau Filozofie, fiecare cu vârste cuprinse între 19 şi 27 de ani. „Am ales aceste limite de vârstă pentru că şi deţinuţii supuşi Experimentului Piteşti aveau aceste vârste când au fost închişi, erau studenţi„, spune Mureşan.
Citeşte materialul complet aici.
Partea a patra: Cele mai emoţionante momente ale Şcolii de Vară
Unele întâmplări lasă urme adânci înăuntru, iar şcoala de vară „Fenomenul Piteşti” nu a dus lipsă de astfel de întâmplări. Unul din cele mai emoţionante momente a fost întâlnirea cu d-na Ioana Arnăuţoiu, invitată să susţină conferinţa cu titlul „Rezistenţa armată. Grupul Toma Arnăuţoiu”. D-na Arnăuţoiu este fiica Mariei Plop şi a lui Toma Arnăuţoiu, unul din liderii grupării anticomuniste „Haiducii Muscelului”, formată în 1949, în satul Nucşoara. Gruparea s-a refugiat timp de aproape 10 ani în munţi, ascunzându-se de Securitate. D-na Arnăuţoiu ne povesteşte despre cum a fost născută în unul din adăposturile din munţi; în 1958, pe când avea doi ani, părinţii ei au fost capturaţi de comunişti, iar ea a fost trimisă la un orfelinat, cu numele tatălui şters din certificatul de naştere. Tatăl a fost condamnat la moarte de comunişti un an mai târziu, în 1959, iar mama a murit în închisoare, din cauza relelor tratamente.
Citeşte materialul complet aici.
Credit foto: Irinel Cârlănaru, Ionuţ Trandafirescu, Alina Muşătoiu, Bogdan-Alexandru Bârliga