Reporter: Domnule profesor, credeți că există acum elemente suficiente pentru a spune că Turcia se îndreaptă către un regim islamist?
Adrian Niculescu: Mă tem că da. Nu va fi un regim islamist de tipul Arabiei Saudite sau al Iranului. Va fi un regim islamist soft, așa cum erau semne de când a venit la putere Erdogan, subminând treptat și demantelând bucată cu bucată statul kemalist. El nu se războiește cu Fethullah Gulen. El se războiește cu statul kemalist. Nu o să spună nimeni că în armată există curente guleniste. Este ridicol! Au intrat pentru că el a operat câteva modificări în armata turcă în ultimii zece, doisprezece ani, când gulenismul era aliat oficial cu domnul Erdogan. Poate că atunci au intrat niște elemente. Este o minciună sfruntată și un ”clenci” contra Americii. Această încleștare este căutată prin acea declarație incredibilă conform căreia cine îl găzduiește pe Fethullah Gulen comite un act de război împotriva Turciei. Este o declarație foarte gravă. Cei care strigau „Allah Akbar” și care își expuneau banderole „Allah Akbar” pe frunte și cu steagul Turciei sunt oameni care par a fi incondiționali și fanatizați. În primul rând, asocierea dintre aceste banderole și steag este în ușoară contradicție dacă gândim din perspectivă istorică. În al doilea rând, arată că este vorba de o chestiune de genul cultului lui Mao Zedong sau al lui Stalin. Faptul că afirmă că sunt gata să moară pentru ghidul lor, denotă o derivă autoritară, pe un fond islamic.
Reporter: Alianța despre care se vorbește: Rusia – Turcia – Iran, încă nu este oficializată. Dar Erdogan se va întâlni cu Vladimir Putin. Poate exista o alianță între trei puteri care au în spate secole de războaie și disensiuni în acea regiune?
Adrian Niculescu: Din păcate, răspunsul meu este da. Este vorba despre o alianță obiectivă. Este o alianță anti-americană și anti-occidentală. Turcia a fost de 90 de ani pivot al occidentului în acea zonă. E adevărat că un pivot cam cu forța, care se baza exclusiv pe coloana vertebrală reprezentată de armata turcă. Această Turcie, în mâna unui fost gulenist, are niște valori care sunt radicalmente opuse. Occidentul îi cere lui Erdogan respectarea drepturilor omului, toleranță religioasă și politică, pluralism, laicitate, recunoașterea poporului kurd, recunoașterea genocidului armean de acum 101 ani. Acestea sunt valori inderogabile ale occidentului, ale NATO, ale Uniunii Europene. Ca să nu mai vorbim de pedeapsa cu moartea. Ceea ce promovează Erdogan sunt valori la antipozii celor occidentale. Aceste valori semănă cu putinismul și chiar cu „democratura” și „islamatura”, dacă pot spune așa, din Iran. Teoretic și acolo există o spoială de democrație și se mimează democrația. Ce se întâmplă cu cei 320 de ani de antagonism turco-rus, din care a rezultat chiar și statul român? Această paradigmă pe care toată lumea paria, a 320 de ani de antagonism absolut Turcia – Rusia este posibil să se răstoarne acum. Erau niște semne în ultimii ani. Este o răsturnare de paradigmă, de istorie. Este foarte grav. În legătură cu Iranul, situația este confesională. Ele sunt două țări musulmane. Însă sunitismul este cel majoritar, ofensiv și oprimant față de șiiți, care sunt în minoritate și în defensivă. Este vorba despre o mie de ani de istorie. Iranul este singurul stat șiit care a rezistat. Restul șiitismului a fost înghițit de suniți. Din cauză că sultanul era sunit, el devenea calif. Ceilalți erau, de fapt, eretici. Acum, erezia ce a stat la baza antagonismului turco-iranian timp de 800 de ani s-ar putea să dispară fiindcă au în comun islamul general, confesional. Astfel, obiectiv, devin aliați, prieteni. Aveți exemplu declarația cu Rouhani de acum câteva zile, preluată de Agenția Tass, care are interesul să pună gaz pe foc. Această direcție mi se pare o chestie inconturnabilă. Domnul Erdogan nu putea să întoarcă spatele Americii, fără să aibă măcar o garanție sugerată, ipso facto din partea Rusiei și a Iranului.
Reporter: Ce înseamnă acest lucru pentru flancul sudic al NATO și pentru România?
Adrian Niculescu: După părerea mea, dacă lucrurile vor merge în această direcție, înseamnă dezastru. Este vorba despre flancul de sud est al NATO, care în momentul de față este într-o stare de disoluție. Nu este numai Turcia. Turcia era pivotul pe care NATO se baza indiferent de ce se întâmpla la vest de Izmir. La vest de Turcia, unde avem o țară foarte puțin credibilă din punctul de vedere al NATO, respectiv Grecia. Acest stat și în timpul coloneilor fasciști au dat facilități URSS. În 1973, statul fascist grec al coloneilor militari, când Israelul era în timpul războiului de Yom Kippur, refuză să dea acces avioanelor americane să zboare de pe Hellenikon, când trebuia ajutat Israelul cu orice preț. Acum nici nu mai stăm să discutăm despre domnul Tsipras. La nord de Grecia aveam Bulgaria și recentele declarații conform cărora flota din Marea Neagră nu este chiar așa de importantă. Este o imensă problemă. Noi, românii, suntem într-o poziție interesantă. Devenim cei mai credibili prieteni ai Americii și ai Occidentului și suntem acest lucru. Nu avem istoria bulgarilor. Avem istoria românilor, caracterizată de latinitate, de Occident. Noi am putea să devenim bastionul Occidentului de aici. Să nu uităm că la vest de noi mai este o țară cu probleme, Ungaria domnului Orban, care este prieten cu domnul Putin. Problema este că România rămâne, dar nu avem nici măcar coridor către vest. Nu avem o altă ieșire către vest în afară de Ungaria. Nu cred că Ungaria va face figuri îngrozitoare. Poate, totuși, că va fi nevoie mai mult de Ucraina. În acest context s-ar putea să crească rolul Ucrainei.