Este Comisar General Adjunct al Gărzii Naționale de Mediu, o instituție de control care generează știri, în fiecare zi. Mediul este un domeniu din ce în ce mai important, iar România ca stat membru al Uniunii Europene va avea foarte multe provocări de înfruntat, în perioada următoare. Și-a dorit funcția și s-a pregătit pentru această misiune. E politician și recunoaște, la fel cum admite și faptul că Eva, fiica sa, este prioritatea din viața lui. Vă propun un interviu cu un om al cărui mandat este important pentru noi toți, dar al cărui nume poate, până astăzi, nu îl cunoșteați – Florin Bănică.
– Ești Comisar General Adjunct al Gărzii Naționale de Mediu. Bănuiesc că această poziție nu a fost în planul tău de carieră. Povestește-mi care au fost profesiile pe care ți le-ai dorit, din copilărie, până la vârsta alegerilor mature.
Funcția de comisar general adjunct al Gărzii de Mediu nu este o întâmplare. Mi-am dorit această funcție și am urcat treaptă cu treaptă în cariera mea pentru a fi astăzi în această poziție care mă onorează. Așadar, pot să afirm că, indiscutabil face parte din planul evoluției carierei mele. Cât despre profesiile la care visam în perioada copilăriei sau a adolescenței mele acestea nu sunt deosebite de cele ale tuturor copiilor generației mele. Am avut, însă, întotdeauna o înclinație către activitățile justițiale. În plus îmi amintesc că, în perioada în care eram elev, mă remarcasem drept un adolescent cu inițiativă și un bun organizator, dar recunosc că n-am ratat niciun eveniment care făcea obiectul ședințelor de la cancelaria profesorilor. (N.R.: râde!)
– Cum au fost anii formării tale? Ai un frate mai mare. L-ai admirat sau a fost întotdeauna o competiție între voi?
Provin dintr-o familie tradițională, cu doi părinți care ne-au oferit atât mie cât și fratelui meu o educație și un drum în viață axate pe principii sănătoase și corecte. Formarea mea are de a face cu alegerile mele ghidate de familia mea și de profesorii mei. Nu am fost niciodată într-o competiție cu fratele meu, dar ne-am admirat reciproc reușitele și ne-am criticat greșelile, așa cum ne-au învățat părinții noștri să facem. Sunt sigur ca eu și fratele meu am fi avut aceeași relație, chiar dacă el ar fi fost mezinul și nu eu. Cât despre anii formării, trebuie să recunosc că au fost de fapt anii descoperirii mele și a domeniului în care activez astăzi. Iubirea mea pentru natură s-a transformat într-o activitate pentru protejarea și apărarea mediul încojurător când am început să studiez în liceu, mai apoi în facultate și am continuat până când mi-am obținut un master și acum doctoratul în domeniu. Formarea mea are de a face cu pasiunea mea pentru mediu, dar și cu dorința de a cunoaște cât mai multe despre ceea ce ne înconjoară.
– Cum era familia în care te-ai format, cu ce fel de model ai pornit de acasă?
Vin dintr-o familie de români clasică, cu obiceiuri și îndeletniciri specifice pentru care credința în Dumnezeu este foarte importantă. Am fost binecuvântați și eu și fratele meu cu doi părinți excepționali care ne-au învățat să nu uităm niciodată de unde am plecat și, astfel, să rămânem cu picioarele pe pământ oricât de sus am urca pe scara profesională.
– Odată cu numirea ta în această funcție, presa a scris: „Florin Bănică, fratele unui primar PSD din Dâmbovița”. Te-a deranjat această asociere care se face în lumea politică între voi?
Nu m-a derajat această asociere, mai ales că știu cum trebuie să arate un titlu de presă care să vândă o știre. Asocierea cu un brand este o rețetă de success în publicitate. Nu m-a surprins asocierea, ba chiar mi se pare firească. Sunt fratele primarului social democrat al uneia dintre cele mai mari comune din județul Dâmbovița, unul dintre cei mai performanți primari și mai de succes datorită investițiilor prin fonduri europene accesate pentru comunitatea pe care o conduce. Purtăm același nume și îl onorăm cu evoluția noastră profesională, așadar nu cred că se pune problema de concurență, cât de sprijin reciproc prin expertiza dobândită fiecare dintre noi.
„O societate civilizată se construiește într-un mediu politic competitiv”
– De fapt, te consideri politician?
Da, sunt politician, sunt un politician dedicat partidului care m-a nominalizat și un politician fidel echipei organizației locale PSD Dâmbovița. Îmi place politica și înțeleg însemnătatea acesteia în deciziile importante. Sunt de părere că democrația fară politică nu există, iar o societate civilizată se construiește într-un mediu politic competitiv. Gânditi-vă la mișcările de pe scena geopolitică la care asistăm astăzi dacă n-ar exista politicieni, decizii politice, dacă n-ar exista cultură și principii politice. Probabil am trăi un haos general, iar primii care ar suferi ar fi cetățenii acestei lumi. Avem un exemplu foarte clar dacă ne uităm înspre Rusia de astăzi, unde decizia stă în mâinile unui singur om și iată cu ce se confruntă un popor care se vede nevoit să se supună unor ambiții personale ale unui individ care s-a trasnformat într-un tiran, într-un cuceritor din epoci de mult apuse. Când politica dispare, atunci și democrația dispare, de aceea cred în politică și mă consider un politician.
– Care este cel mai important sfat pe care l-ai primit în adolescență și care te urmărește și astăzi?
Am ascultat de multe persoane care mi-au dat sfaturi și încă o fac și acum, la vârsta adultă. Îmi amintesc însă tot timpul de sfatul tatălui meu care mi-a zis să am întotdeauna atenție și grijă aparte pentru femeile care fac parte din viața mea, începând cu mama, până la bătrânica din piață de la care cumpăr de ani de zile verdețuri. Tata știa bine ce-mi spunea, pentru că a fi un gentleman n-are de a face doar cu tratamentul față de doamnele din jur, ci și cu evoluția personală și emoțională a unui bărbat, care cântărește enorm în raport cu cea profesională.
„Cred că sunt unul dintre puținii tineri din generația mea care spune răspicat că școala contează!”
– Ai absolvit Politehnica. De ce ai ales această cale profesională? Ești inginer? Cât contează această diplomă pentru activitatea ta din prezent?
Cred că sunt unul dintre puținii tineri din generația mea care spune răspicat că școala contează! Nu are nicio legătură ce spun acum cu acele „diplome”, ci cu educația. Școala este vitală, iar școala românească cu bune și rele, personal m-a ajutat enorm. Nu cred că aș fi evoluat fără școală, fără educație. Am terminat Politehnica și le sunt recunoscător profesorilor pentru tot ceea ce m-au învățat și, da, tot ceea ce am studiat la facultate, dar și mai apoi la cursurile de master și de doctorat m-au ajutat și mă ajută în activitatea pe care o desfășor la Garda Națională de Mediu.
– Cum ai găsit activitatea la Garda Națională de Mediu când ai venit și care sunt principalele schimbări pe care vrei să le implementezi?
Nu îmi era străină activitatea din Garda Națională de Mediu și nu mi-a fost greu să mă adaptez în noua postură de comisar general adjunct. Îmi doresc, însă, să-mi aduc contribuția în îmbunătățirea activității Gărzii de Mediu și cred că principalul aspect la care trebuie să lucrăm, împreună cu colegii de la Ministerul Mediului, este mărirea aparatului Gărzii la nivel național. Mediul este un domeniu care capătă un rol tot mai important de la an la an. România va avea mai multe obiective de îndeplinit ca stat membru și ne așteaptă foarte multe provocări în acest domeniu. Ne confruntăm cu schimbări climatice radicale, iar rolul comisarilor de mediu va fi tot mai important.
– Consideri că Garda Națională de Mediu este în prezent eficientă și capabilă să rezolve toate provocările care apar în domeniu sau mai sunt capitole de pus la punct?
Eu aș face o distincție între eficiență și eficacitate deoarece, în termeni de management, eficiența este definită ca raportul dintre rezultate și resurse, în timp ce eficacitatea înseamnă atingerea obiectivelor. Din această perspectivă, în cazul unei institutii publice, și mai ales în cazul uneia de control, cum este Garda Națională de Mediu, cred că e mai potrivit să vorbim de eficacitate, pentru că scopul nostru este să ne atingem obiectivele cu resursele pe care le avem bugetate – financiare, logistice si umane. În ceea ce privește provocările care apar, nu cred că există o instituție de enforcement care să fie 100% proactivă, astfel încât sa preîntâmpine noile „găselnițe” ale celor certați cu legea și să nu mai existe abateri. Cei care caută sa eludeze legea vor încerca tot timpul să găsească breșe legislative, iar rolul nostru este să le descoperim metodele și să acționăm în consecință. Asta face, însă, ca instituțiile de enforcement să fie mai degrabă reactive decât proactive. În actualul context trebuie să facem față situației, deși resursele noastre sunt limitate. Pe de-o parte, ne confruntăm cu probleme de personal, pe de altă parte, nici în ceea ce privește finanțarea și dotările nu stăm foarte bine. La toate acestea se adăugă și faptul că, suntem nevoiți să preluăm o bună parte din activitatea premergătoare cercetărilor penale, fiind solicitați de procurori pentru aceste cercetări, deși nu suntem pe deplin împuterniciți de lege să facem acest lucru. Așadar, revenind la întrebare, dacă vorbim despre eficiența Gărzii Naționale de Mediu, putem spune că suntem eficienți pentru că avem rezultate cu resurse puține, însă, așa cum am spus, o instituție publică trebuie sa fie eficace, și pentru atingerea acestui obiectiv voi face tot ce îmi stă în putință, în virtutea mandatului pe care îl am la Garda Națională de Mediu.
– Există și modele din străinătate pe care le cunoști și pe care vrei să le „imporți” în strategia ta la Garda Națională de Mediu?
Există mai multe modele de instituții similare în lume a căror organizare diferă în funcție de sistemul administrativ și politic – de exemplu statele federale au sisteme diferite față de cele naționale. Modelul meu favorit este cel din SUA, unde există Agenția de Protecție a Mediului (EPA) a cărei structură organizatorică este formată din toate departamentele necesare pentru verificările și investigațiile de mediu, respectiv: un departament de inspecție, un departament de investigații și inclusiv procurori specializați în domeniu, chiar dacă ei aparțin Departamentului de Justitie American, echivalentul Ministerului Public din România. Fiind totuși un sistem destul de greu de implementat în România, putem să ne gândim la modele europene precum cel din UK – unde există inspecție alături de monitoring (laboratoare) și chiar serviciu de informații, sau, mai apropiat de noi, sistemul polonez care are și atribuții de cercetare penală, chiar dacă acestea sunt limitate. Evident, există câteva modele și practici de urmat, dar, pentru a le implementa la nivelul Gărzii Naționale de Mediu este nevoie de resurse financiare și de voință politică. Și mai ales, e nevoie de dorința de a avea o instituție puternică.
„Chiar dacă avem cu toții experiență pe teren, nu de puține ori suntem șocați, uneori amuzați, de ce le mai trece unora prin minte să mai facă”
– Am văzut că pleci și pe teren, în controale, alături de colegi. Care sunt cele mai uimitoare amintiri din astfel de controale?
Trebuie să recunosc că „terenul” este plin de surprize. În fiecare zi întâlnesc, alături de echipele de control, situații suprinzătoare. Chiar dacă avem cu toții experiență pe teren, nu de puține ori suntem șocați, uneori amuzați, de ce le mai trece unora prin minte să mai facă. Pe de altă parte, suntem pregătiți pentru situații imprevizibile, uneori petru situații care ne pun în pericol. Am ajuns în curțile unoar oameni care faceau piramide uriașe de deșeuri cărora, fără nonșalanță, le dădeau foc. Au fost și momente în care am fost amenințați, am fost agresați sau jigniți. Dar tratăm misiunile cu seriozitate și de cele mai multe ori reușim să îndreptăm lucrurile acolo unde constatăm că a fost încălcată legea.
– Acasă, pentru tine, e în București sau în comuna Corbii Mari, din Dâmbovița?
Sunt acasă oriunde. Știu să-mi construiesc căminul oriunde m-aș afla, pentru că mă adaptez foarte ușor și-mi place să mă bucur de locurile pe care le descopăr de fiecare dată. Locuiesc în București, dar de multe ori la sfârșit de săptămână îmi vizitez părinții care stau în casa în care am copilărit din Corbii Mari. Mă simt acasă și la București, mă simt acasă și la Corbii Mari.
– Ai o fiică. Care este cea mai frumoasă și duioasă întrebare pe care ți-a adresat-o până acum? Cum ești ca tată?
Sunt un părinte normal, care își pune pe primul loc copilul și mai apoi toate celelalte. Eva este azimutul meu. Nu sunt un tată special, sunt un om care se străduiește să fie cât mai prezent în viața copilului lui și care se străduiește să petreacă timp de calitate alături de copilul său. Ca orice părinte foarte ocupat, îmi doresc și eu să petrec poate mai mult timp cu cea mică, însă am noroc să am o fetiță foarte înțeleaptă, care mă încurajează și mă suține în ceea ce fac. Sunt foarte mândru de ea și sunt foarte mândru de generația aceasta de copii în care am mare încredere că vor contribui în bine la protejarea mediului, întrucât mulți dintre micuții de astăzi deja sunt educați în acest spirit.
– Ce ar putea face fiecare dintre noi pentru ca știrile despre Mediu să fie luate în serios?
Dacă te referi la modul în care cetățenii percep informațiile despre mediu, această percepție e influențată de mai mulți factori care țin de educația cetățenilor și de cât de sensibili sunt ei față de problemele de mediu, de contextul în care apar aceste informații și nu în ultimul rând de credibilitatea surselor care lansează aceste știri. Fiecare dintre noi reacționează la informațiile de mediu în funcție de gradul său de conștientizare, prin prisma acestor factori. Mai departe, dacă ne referim la factorul care influențează cel mai mult capacitatea de reacție a populației la aceste știri, eu cred că cea mai importantă este educația cetățenilor. Pornind de aici, putem stabili care sunt actorii care au un rol esential în educarea și formarea unui comportament ecologic: familia, instituțiile statului, presa, societatea civilă… Revenind la întrebarea ta despre ce putem face fiecare dintre noi pentru ca cetățenii să devină mai sensibili la informația de mediu, eu zic că fiecare ar trebui să acționeze cu mai multă energie pe palierul său de activitate, de la nivelul poziției sale. Părinții și profesorii trebuie să pună mai mult accent pe grija pentru natură în formarea celor mici, reprezentanții instituțiilor statului trebuie să inițieze cât mai multe campanii de informare și conștientizare la nivelul populației și să convingă operatorii economici să respecte legislația de mediu, cetățenii și operatorii economici să acorde mai multă atenție protejării mediului și respectării legii, presa să semnaleze și să informeze cu corectitudine asupra problemelor de mediu, societatea civilă să acționeze, prin pârghiile sale, pentru încurajarea comportamentului ecologic, și așa mai departe. Cu toții trebuie să facem eforturi în acest sens, pentru ca, împreună, să putem obține rezultatele pe care ni le dorim.