Cum s-a ajuns aici
Am prezentat aici schimbarea de filosofie a finanţării şcolilor. Ordonanţa de Urgenţă nr. 90/2017 din 6 decembrie 2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, spune:
„ART. 5 (1) În anul 2018, numărul maxim de posturi care se finanţează din fonduri publice, pentru instituţiile şi autorităţile publice, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, se stabileşte astfel încât să se asigure plată integrală a drepturilor de natură salarială acordate în condiţiile legii, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget. (2) Ordonatorii de credite stabilesc, în limitele prevederilor legale, numărul maxim de posturi care se finanţează în anul 2018, în condiţiile alin. (1).“
Să traducem. Până la această OUG, salariile erau plătite de către primării, în sumele cerute de către directorii de şcoli. După această OUG, finanţarea salariilor personalului din şcoli vine direct de la ministerul Educaţiei, iar încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget înseamnă limitarea la sumele care vin din finanţarea conform costurilor standard/elev. Stabilirea numărului maxim de posturi, cu încadrarea în cheltuielile aprobate, înseamnă că ar trebui daţi afară atâţia salariaţi, din personalul nedidactic dar şi didactic, până la încadrarea în sumele aprobate. În judeţul Dolj, de exemplu, cheltuielile de personal sunt cu 12% mai mari comparativ cu sumele rezultate din costul standard/elev.
Ei bine, prea puţini directori s-au deranjat să facă ajustările de personal necesare pentru a se încadra în sumele alocate conform costurilor standard/elev. Aşa că s-au trezit, mai ales după 1 martie, când au crescut salariile profesorilor, că nu au suficienţi bani pentru a plăti către stat contribuţiile sociale reţinute din salariile brute ale profesorilor. Diletantismul si nepriceperea guvernanţilor îşi arată acum colţii.
