Sunt 2 grade Celsius azi la Montreal. Desigur, nimic neobșinuit pentru canadieni. Noaptea, în plină iarnă, temperaturile pot coborî aici până la minus 37 de grade. Totuși, prima lună din actualul sezon al NHL, a adus ceva cu totul și cu totul neobișnuit pentru Canada. Niciun jucător canadian nu se află pe lista primilor 10 marcatori ai sezonului. Explicabil, dacă acceptăm că NHL este centrul financiar al lumii hocheiului. Capabil să atragă nu doar superjucătorii familiarizați cu Munții Stâncoși Canadeni, ci toate vedetele planetei. Nu este și cazul Carpaților așa cum îi știm. Impunători, masivi, dar lipsiți de magnetism pentru tinerii hocheiști născuți în umbra lor.

Canadienii reprezintă peste 40% din cei peste 2.200 de jucătorii din NHL. Împreună cu cei din SUA, ajung la aproape trei sferturi din total. Impresionant pentru America de Nord. Dar cel mai bine plătit dintre toți este un rus. Cu 17,5 milioane de dolari pe an, Alex Ovechkin, de la Washington Capitals, calcă întins pe urmele celebrului Wayne Gretzky, și pare să-l ignore pe mai tânărul rival, Nathan MacKinnon. Wayne Gretzky a avut 894 de reușite în 20 de ani de carieră. Ovechkin, despre care Daily Mail scria nu demult că are numărul telefonului personal al președintelui Putin, a înscris de 42 de ori sezonul trecut și mai are nevoie de 73 de goluri pentru a fi cel mai bun marcator din istorie.

Iureșul virtual al mantinelei
Este sezonul revirimentului pentru business-ul NHL. Si asta, după introducerea controversată a plafonului salarial în 2005, încadrată de două greve, și mult mai recent, dezastrul financiar produs de criza pandemică. Plafonul salarial, fixat în prezent la aproximativ 84 de milione de dolari, va crește, potrivit estimărilor, până la aproape 88 de milioane. Valoarea medie a celor 32 de echipe depășește 1 miliard de dolari, potrivit Forbes. Cam cât a plătit magnatul Michael Andlauer pentru Ottawa Senators, vara trecută. Cândva, Danny Wirtz plătea de o mie de ori mai puțin pentru Chicago Blackhawks. Au trecut 70 de ani de atunci.

NHL încasează 2,8 miliarde de dolari pe șapte ani din partea posturilor naționale de televiziune ABC și ESPN, conform sportspromedia.com. Sezonul trecut veniturile din sponsorizări au atins aproape 1,3 miliarde de dolari. Este o creștere de peste 20% față de anul precedent, cea mai mare dintre toate ligile profesionsite din SUA. NHL aliniază 70 de sponsori, iar 700 de branduri defilează pe inelul publicitar, grație advertisingului virtual. Așa numitele digitally enhanced dasherboards sunt artificiile de marketing care au convins definitiv sponsorii. Sistemul permite folosirea mantinelei pentru afișarea digitală a reclamelor la TV, peste cele afisate la patinoar în mod real.

Bodycheck național
Iureșul virtual al mantinelei pare să fi zăpăcit complet telespectatorii confruntați cu o inflație a stimulilor vizuali. Dar asta contează mai puțin. Infinit mai puțin față de frustrarea unor fani aflați la câteva meridiane distanță, deloc resemnați că sportul lor favorit este invizibil. Cândva, România învingea SUA la Campionatul Mondial. Cu tot cu vedetele din NHL. Au trecut aproape 50 de ani de atunci. Măcinat de roțile înghețate ale vremurilor, hocheiul autohton tremură în jurul unor patinoare de hârtie. Schițate, dar niciodată ridicate. Cu șapte patinoare acoperite, România se apropie cu greu de standardele moderne ale jocului. Și nu este vorba despre mantinelele virtuale. Șapte înseamnă doar cu patru mai mult, față de totalul din 1977, când România învingea SUA cu 5-4, la CM din Austria, deși avea doar 200 de jucători legitimați. Cam câți juniori autohtoni au plecat să joace hochei la vecinii din Vest, între 2015 și 2021, potrivit zf.ro.

În povestea unui joc atât de mare, legenda hocheiului fără patinoare are desigur locul ei. Pentru că în țara unde iarna întârzie de zor, mai există zăpadă pe creste. Iar munții sunt la locul lor.