Chiar și premierul Victot Ponta a declarat, la începutul acestei săptămâni, că riscurile unui atac terorist în România sunt mici, precizând că, în opinia sa, sunt aberante declaraţiile unor politicieni potrivit cărora România ar trebui să îşi închidă graniţele şi să nu primească refugiaţi.
„Problema noastră nu este asta, problema noastră este că unii politicieni, din populism sau pentru că nu-i mai băgaţi dumneavoastră în seamă, fac tot felul de declaraţii aberante. Să nu primim musulmani că sunt toţi terorişti, ceea ce o aberaţie, ştie orice om normal, şi că trebuie să închidem graniţele, să nu primim pe nimeni. Serios? Dar când românii au mers în Europa, ne-a plăcut. Cum adică să închidem graniţele? Trebuie să mergem într-o politică europeană”, a declarat Victor Ponta.
Ce scrie, însă, în textele legilor? Când poate fi decisă închiderea granițelor țării?
Prima posibilitate legală de a închide granițele țării este atunci când se instituie starea de asediu sau de război.
Articolul 26 al Legii privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență prevede că, pe durata stării de urgență, se poate dispune „închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgență, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum și supravegherea frontierei pe toată lungimea sa”.
Articolul 1 al acestei legi ne lămurește când anume pot fi instituite aceste stări excepționale. „Starea de asediu și starea de urgență privesc situații de criză ce impun măsuri excepționale care se instituie în cazuri determinate de apariția unor pericole grave la adresa apărării țării și securității naționale, a democrației constituționale ori pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor unor dezastre.”
Mai există și o a doua posibilitate, și anume ca granițele României să poată fi închise pentru persoane punctuale, atunci când acestea încalcă normele legale privind intrarea sau aflarea pe teritoriul României.
Așadar, conform reglementărilor publicate de Inspectoratul General pentru Imigrări, străinilor care au intrat legal în România, dar a căror ședere a devenit ilegală li se impune o interdicție de intrare în România de la șase luni la un an, în cazul unei șederi ilegale de la 30 de zile la un an, dacă nu au părăsit teritoriul țării noastre la expirarea dreptului de ședere conferit prin viză sau în temeiul unor convenții internaționale ori acte normative prin care se desființează unilateral regimul de vize; în cazul unei șederi ilegale de la 90 de zile la un an, pentru cei care au fost titulari ai unui permis de ședere temporară, precum și pentru străinii care prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligației de returnare.
O interdicție de la un an la doi ani este impusă în cazul unei șederi ilegale de la un an la doi ani a străinilor. În cazul unei șederi ilegale de la doi ani la trei ani, interdicția va fi de la doi ani la trei ani, iar în cazul unei șederi de peste trei ani, interdicția poate fi între trei și patru ani.
În cazul străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, durata interdiciei de intrare este de cinci ani.
De asemenea, organele poliției de frontieră pot să nu permită intrarea străinilor pe teritoriul statului român și în următoarele situații: au săvârșit infracțiuni pe perioada altor șederi în România ori în străinătate împotriva statului sau a unui cetățean român; au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alți străini; au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau, după caz, la intrarea pe teritoriul României, au încălcat regimul vamal ori au trecut sau au încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României; străinii care nu îndeplinesc condițiile cu privire la intrarea străinilor pe teritoriul României în sensul că prezintă un pericol pentru apărarea și securitatea națională, ordinea, sănătatea ori morala publică. În toate aceste cazuri, durata interdicției va fi de cinci ani.