Un indiciu crucial a venit de la Helmut Schlesinger, fostul preşedinte al Bundesbank, a cărui semnătură apărea pe deutsche mark, care l-a orientat pe Sinn spre o intrare stranie în statisticile Bundesbank: la sfârşitul lui 2010, înregistrările au arătat creanţe privind alte bănci centrale din zona euro, totalizând peste 300 de miliarde de euro (400 miliarde dolari). Curios, Sinn a început să facă cercetări, iar ceea ce a găsit a depăşit cele mai rele aşteptări ale sale.
‘La inceput, tot ce am avut a fost această cifră şi nu ştiam cu adevărat ce înseamnă’, a afirmat Sinn, care este preşedintele ”Ifo Institute for Economic Research” din Munchen. ‘Bundesbank mi-a spus că sunt solduri irelevante, dar acest lucru nu m-a liniştit’, a precizat el.
El a vorbit cu specialişti de la diferite bănci centrale şi cu colegi din domeniu. ‘Fiecare persoană ştia câte puţin şi a trebuit să potrivesc piesele puzzle-ului. A fost o muncă cu adevărat de detectiv”, a explicat economistul german. El a adunat destule piese pentru a crea o imagine care înfiorează: de la criza financiară din 2007, dezechilibre imense s-au format în cadrul sistemului de plată, în mod normal inofensiv, care există între băncile centrale ale celor 17 membri din zona euro. În timp ce Italia, Spania, Irlanda, Portugalia şi Grecia au fost lovite puternic de criza datoriilor, având deficite în valoare totală de peste 600 miliarde de euro, creanţele datorate Bundesbank au urcat la 498 miliarde de euro.
Atât timp cât uniunea monetară continuă să existe, nu este o catastrofă. Banii sunt virtuali, creaţi de băncile centrale, iar existenta lor nu înseamnă că o sumă echivalentă lipseşte în altă parte. Dar, de îndată ce o ţară părăseşte zona euro, sau uniunea monetară se prăbuşeşte în întregime, lucrurile devin critice.
‘Suntem prinşi într-o capcană’, spune Sinn. ‘Dacă zona euro se dezmembrează, rămânem cu un sold restant de aproape 500 miliarde de euro, datorat de un sistem care nu mai există. ‘Aceasta cifră, 500 miliarde de euro, este mai mult decât o dată şi jumătate bugetul anual al Germaniei federale.
Acesta este scenariul cel mai rău şi s-ar aplica numai în cazul în care zona euro se dezmembrează în întregime. O posibilitate mult mai realistă este ca o ţară, cum ar fi Grecia, să părăsească uniunea monetară. În acest caz, toate celelalte bănci centrale din zona euro ar trebui să suporte datoriile băncii centrale greceşti, împreună. Bundesbank, în conformitate cu cota sa din BCE, îşi va asuma circa 28%. În contextul în care datoriile Greciei sunt de 108 miliarde de euro, partea Germaniei va fi de aproximativ 30 de miliarde de euro.
”Este periculos. Aceste solduri restante datorate de alte bănci centrale fac pasibilă Germania de şantaj, explică el. ‘Acum, toată lumea ştie că trebuie să salveze euro, cu aproape orice preţ’, precizează el.