Pandemia ne-a luat pe toți prin surprindere, mediul de afaceri nefăcând excepție. Fiecare a încercat să se adapteze cum a putut la noile condiții ale pieței. Cu toate acestea, nu toți au ales cele mai fericite variante și multe relații de parteneriat în afaceri au fost afectate din lipsă de înțelegere și adaptabilitate.
Au existat mai multe cazuri în care colaboratorii nu au înțeles că o reducere a activității comerciale necesită o diminuare a chiriei sau o suspendare a chiriei pentru o perioadă de timp. Nu și-au adaptat înțelegerile contractuale la noua realitate din piață și, ca urmare, rolul instanțelor de judecată s-a umplut de litigii comerciale derivând din această cauză.
Am discutat aceste aspecte cu avocatul Alexandru Mușătoiu, titular al Cabinetului de Avocat Timișoara cu același nume, specializat în insolvență, drept comercial și fiscal, care ne-a confirmat situația. Conform acestuia, există într-adevăr litigii între comercianți pe rolul instanțelor rezultate din lipsa de flexibilitate și adaptabilitate de care au dat dovadă unii dintre ei în perioada pandemiei. Lumea se adaptează în mod diferit în fața unui element surpriză însă buna-credință trebuie să reprezinte regula dincolo de care nicio variantă nu e acceptabilă.
Ne-a oferit și un exemplu recent și grăitor – o companie cunoscută, reprezentată de dl. avocat, a dorit să-și extindă activitatea în Timișoara prin deschiderea unei săli de fitness, sens în care a închiriat un spațiu de la o societate timișoreană care deține mai multe clădiri. Apoi a urmat pandemia, investiția nu a mai fost posibilă iar contractul de închiriere a fost inițial suspendat iar apoi denunțat. Cu toate acestea, proprietarul spațiului a pus în executare contractul de închiriere, solicitând peste 30.000 Euro pentru o perioadă în care chiriașul nici măcar nu a călcat în spațiu, mai mult, nici măcar nu a avut chei de la intrare. S-a suspendat executarea silită și s-a demarat un litigiu comercial recent câștigat definitiv la Curtea de Apel Timișoara, după 2 ani de judecată.
În ce privește insolvența, aici trebuie să distingem între mai multe categorii. Există firmele afectate de pandemie care au folosit procedura insolvenței ca pe un colac de salvare pentru a-și reorganiza activitatea și a trece de perioada grea, există firme intrate în faliment deoarece pur și simplu nu au avut de ales, activitatea reducându-se drastic. Iar apoi mai există, de ambele părți ale baricadei, cei care încearcă să utilizeze abuziv procedura insolvenței iar aici avem mai multe subcategorii – cei care cer intrarea în insolvență a unui concurent pentru a-l scoate de pe piață, de obicei printr-un intermediar, apoi cei care cer intrarea în insolvență pentru a dobândi, indirect, un bun al societății debitoare, cum ar fi o clădire de exemplu, finalmente îi avem și pe cei care și-au direcționat propria companie spre faliment și încearcă să scape fără angajarea răspunderii personale. E un domeniu vast insolvența și fiecare caz necesită atenție. Dar da, există multe firme care au fost nevoite să ceară intrarea în faliment ca urmare a scăderii masive a activității, a precizat dl. avocat.
Așadar iată cum efectele pandemiei se întind în timp chiar dacă pericolul imediat pentru populație a trecut. Poate că dacă am reuși să exprimăm mai multă empatie și mai multă susținere în astfel de perioade de criză, am reuși să le navigăm mai bine.