Pe de altă parte, Federal Reserve (Fed, banca centrală din SUA) ține dobânda de politică monetară aproape de minimul istoric și a scăzut numărul debitorilor care intră în incapacitate de plată, ceea ce se traduce prin scăderea cererii pentru asigurarea datoriilor. În consecință, CDS-urile pentru companii au scăzut aproape la jumătate, din 2007 până în luna iunie 2013, ajungând la 13,2 mii de miliarde de dolari, potrivit cifrelor Băncii Reglementelor Internaționale, citate de Business Week. Dacă în 2007 dealerii realizau tranzacții cu CDS-uri în sumă de 5 miliarde de dolari, acum piața obișnuită este de 500 de milioane de dolari.
În acest context, firmele care și-au construit reputația tranzacționând credit-default swaps, precum BlueMountain Capital Management sau Saba Capital Management, luptă cu toate forțele pentru a găsi modalități profitabile de a investi banii în piața CDS-urilor. Însă traderii din băncile de investiții și fondurile de hedging abandonează acest domeniu în favoarea unor oportunități mai bune. „Simțeam că situația semăna cu un punct mort”, spune Dmitry Selemir, fost trader de credite structurate la BlueMountain, care a părăsit compania pentru a fi cofondatorul site-ului Scriggler.com, care găzduiește eseuri și discuții despre diverse idei. „Îmi era din ce în ce mai greu să fiu pasionat de ceea ce făceam”, mai spune acesta.
Povestea CDS-urilor începe în anii 1990, când bancherii de la JPMorgan Chase le-au inventat ca pe o modalitate ca investitorii să se protejeze împotriva eventualității în care situația împrumuturilor s-ar înrăutăți. Cum funcționa protecția? O entitate făcea plăți regulate către altă entitate în schimbul garanției că vor fi luate măsurile necesare în cazul în care un debitor nu-și mai poate plăti datoria.
Ceea ce a început ca un simplu instrument de hedging a evoluat într-un loc de joacă pentru fondurile de hedging și pentru departamentele de tranzacționare a proprietăților din cadrul băncilor, unde acestea făceau tranzacții speculative cu datorii de la obligațiuni corporative și până la credite subprime, cele care au stat la baza declanșării crizei financiare, în anul 2008.
Astăzi, investitorii care se concentrau pe CDS-uri caută să-și diversifice opțiunile, în căutarea unor câștiguri mai mari. Boaz Weinstein, managerul care a fondat Saba în 2009, s-a bucurat de un aflux de bani, depășindu-și concurenții, în 2011, în toiul crizei datoriilor suverane din Europa. De atunci, el și-a crescut deținerile de fonduri închise și obligațiuni ipotecare comerciale.
Altă companie, BlueMountain, și-a scăzut nivelul activelor investite în produse de creditare de la 80% din total, în 2006, până la 60% anul trecut, potrivit cofondatorului companiei, Andrew Feldstein.
Majoritatea CDS-urilor contractate de bănci expiră în 2017. Dispariția CDS-urilor ar avea un impact minim asupra afacerilor fondurilor de hedging, este de părere David Kelly, fost manager de risc la JPMorgan, care este în prezent director financiar la Calypso Technology. „Nimeni nu va plânge după ele”, spune acesta.
