Pentru Bruxelles, această întâlnire se înscrie ‘în cadrul normalizării relaţiilor’ dintre Belgrad şi Pristina.
‘Suntem ataşaţi acestui proces şi suntem ferm hotărâţi să nu transferăm tinerelor generaţii animozitatea din trecut’, a declarat doamna Jahjaga.
Întâlnirea este cu atât mai importantă cu cât Nikolic, un naţionalist reconvertit în conservator pro-european, era înaintea alegerii sale în anul 2012 un critic înfocat al dialogului demarat iniţiat cu Pristina de predecesorul său, Boris Tadic.
‘Cred că Nikolic nu prea vrea să meargă la Bruxelles, dar UE şi SUA au decis că această întâlnire trebuie să aibă loc’, consideră analistul politic sârb Dusan Janjic. ‘Interesul de a aduce acest dialog la cel mai înalt nivel este că întâlnirea va reprezenta un serios test politic pentru opiniile publice’ din Serbia şi Kosovo, mai spune acesta.
Constituţiile Serbiei şi Kosovo conferă preşedinţilor un rol mai degrabă protocolar, cea mai mare parte a puterii executive aparţinând primilor miniştri, care s-au întâlnit de patru ori la Bruxelles în ultimele luni şi au semnat în luna decembrie un acord ce soluţionează problema punctelor de trecere între Serbia şi Kosovo, ce vor fi gestionate în comun. De asemenea, Belgradul şi Pristina au desemnat ‘ofiţeri de legătură’ care vor fi detaşaţi în cadrul misiunilor UE din cele două capitale.
Uniunea Europeană a acordat anul trecut Serbiei statutul de ţară candidată, dar îi condiţionează începerea negocierilor de aderare de normalizarea relaţiilor cu Kosovo, chiar dacă nu îi va recunoaşte independenţa. De asemenea, ea promite Pristinei că va accelera procesul de apropiere a sa de blocul comunitar.
‘Întâlnirea Nikolic-Jahjaga arată efortul celor două părţi de a face pe plac Bruxelles-ului şi de a primi o recompensă’ în drumul lor către UE, notează analistul politic sârb Vladimir Todoric.
Problema cea mai spinoasă în relaţiile dintre Belgrad şi Pristina rămâne sprijinul acordat de Serbia conaţionalilor săi din nordul Kosovo, unde aceştia sunt majoritari, controlând în această regiune, care practic scapă de sub controlul kosovarilor, instituţii precum şcoli şi tribunale.
Belgradul solicită o largă autonomie pentru cei 40.000 de sârbi care trăiesc în nordul Kosovo, dar şi pentru ceilalţi 80.000 din enclavele împrăştiate în sudul fostei sale provincii care şi-a proclamat unilaterală independenţa în anul 2008.
Dar atât în Serbia, cât şi în Kosovo, reprezentanţii opoziţiei au criticat vehement întâlnirea celor doi preşedinţi. La Pristina, opoziţia consideră că o asemenea reuniune trebuie să se desfăşoare numai după ce Serbia îi va recunoaşte independenţa, în timp ce la Belgrad criticii văd în reuniunea de la Bruxelles încă un pas în ‘abandonarea’ Kosovo ca urmare a presiunilor internaţionale