Legea privind cedarea terenului gratuită a terenului de la Romexpo de la RAAPPS la Camera de Comerț și Industrie a României pentru un proiect imobiliar pus la cale de Mihai Daraban, șeful Camerei, și omul de afaceri Iulian Dascălu, de 3 miliarde de euro, a fost retrimisă de președintele Klaus Iohannis în Parlament pentru reexaminare.
George Simion se revoltă: Această guvernare este un sat FĂRĂ CÂINI
Legea pentru modificarea și completarea Legii camerelor de comerț din România nr. 335/2007 vizează, în principal, transmiterea cu titlu gratuit în proprietatea Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR) a terenurilor proprietate privată a statului aflate, până la data intrării în vigoare a legii, în folosința gratuită a CCIR și care nu sunt revendicate. Se prevede expres că această transmitere se realizează în vederea desfășurării exclusiv a activității specifice CCIR cu caracter de continuitate. Corelativ, printre atribuțiile principale ale Camerei Naționale va fi și aceea de a constitui societăți și orice alte forme de asociere economică necesare desfășurării de activități și prestări de servicii în folosul comunității de afaceri, inclusiv pentru implicarea în realizarea de proiecte de dezvoltare urbană durabilă menite să susțină mediul de afaceri, se spune în Cererea lui Klaus Iohannis.
Raed Arafat anunță RĂZBOI total: Ne vedem în INSTANȚĂ
Din perspectiva transferului cu titlu gratuit a unor terenuri proprietate privată a statului, prin Decizia nr. 139/2021 referitoare la legea supusă reexaminării, Curtea Constituțională a reținut că această lege nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de obținere a unor rezultate socio-economice. În acest sens, instanța constituțională a precizat că finalitatea legii constă în valorificarea în condiții optime a bunurilor proprietate privată a statului, prin dezvoltarea unor proiecte social-economice, ale căror implicații imprimă o direcție de politică economică a statului pe care legiuitorul o consideră adecvată.
Ordonanța de urgență nr. 57/2019 privind Codul administrativ stabilește că bunurile care fac parte din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale se află în circuitul civil și se supun regulilor de drept comun prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel (Titlul II a Părții a V-a – Procedura privind exercitarea dreptului de proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale). Așadar, de principiu, regimul juridic al proprietății private în general și implicit cel al proprietății private a statului nu interzice transmiterea cu titlu gratuit a bunurilor. Față de acest context legislativ și având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională, considerăm însă că, deși statul este liber să dispună de proprietatea sa privată, inclusiv prin transmiterea cu titlu gratuit ca orice alt titular al dreptului de proprietate privată, exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate privată a statului impune din partea autorităților ce dețin prerogativa dispoziției cu privire la acest drept o diligență sporită față de cea a unui proprietar de drept privat obișnuit.
”Din această perspectivă, constrângerile legislative deja stabilite prin art. III alin. (1) și (4) – ce se constituie în premisele unor garanții legitime pentru aducerea la îndeplinire a finalității urmărite prin transferul de proprietate – nu sunt suficiente pentru asigurarea punerii în aplicare a proiectului de dezvoltare. În plus, considerăm că valoarea economică foarte mare a terenurilor vizate de legea supusă reexaminării impune din partea Parlamentului o analiză cu atât mai riguroasă, astfel încât activitatea de administrare a proprietății private a statului să fie una diligentă, judicioasă, conformă interesului public general, să respecte normele legale în vigoare și să nu fie ea însăși generatoare de prejudicii.
Pe cale de consecință, fără a aduce în discuție aspectele care vizează oportunitatea deciziei de a acționa într-un mod sau altul în materie de exercitare a dreptului de proprietate privată a statului, considerăm că rămâne în sarcina legiuitorului obligația ca, în momentul în care stabilește că transferul de proprietate supus discuției reprezintă o direcție de dezvoltare socio-economică adecvată, să reglementeze prin lege și un mecanism juridic de natură să ofere garanții suficiente cu privire la rezultatele urmărite.
În acest context, considerăm că stabilirea interdicției de vânzare, de ipotecare, ori de schimbare a destinației (desfășurarea exclusiv a activității specifice CCIR cu caracter de continuitate), corelativ cu precaritatea normei de la art. III alin. (5) din legea supusă reexaminării, nu poate avea valoarea unei garanții suficiente”, se spune în adresa lui Iohannis către Parlament.
În opinia Administrației Prezidențiale, sintagma „hotărâre de transmitere a proprietății” este lipsită de claritate, întrucât permite fie interpretarea că legiuitorul a avut în vedere transmiterea dreptului de proprietate privată din patrimoniul statului în patrimoniul CCIR, fie că s-a avut în vedere transmiterea dreptului de proprietate privată din patrimoniul CCIR în patrimoniul unei alte entități.
În primul rând, în ipoteza în care CCIR ar încălca interdicția de vânzare a terenurilor sau a unei părți a acestora și ar transmite dreptul de proprietate privată unui cumpărător subsecvent, ca efect al vânzării, în mod cert, ne-am afla în prezența unei transmiteri a dreptului de proprietate. Așadar se poate lua în considerare manifestarea de voință a CCIR ca „hotărâre de transmitere a proprietății”, cu toate că regimul juridic al transferului dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu presupune încheierea unor acte juridice unilaterale, ci a unora bilaterale, sinalagmatice – caracterizate prin interdependența și reciprocitatea obligațiilor dintre părți – cu respectarea condiției formei autentice și a unor cerințe de publicitate imobiliară a căror nerespectare atrage, prin natura lor, sancțiuni de drept civil sau consecințe juridice specifice.
În cealaltă ipoteză, în care CCIR ar încălca interdicția de ipotecare a terenurilor sau a unei părți a acestora nu se mai poate vorbi despre o „hotărâre de transmitere a proprietății”, întrucât efectul constituirii unei ipoteci nu este acela al transmiterii dreptului de proprietate, ci acela al constituirii unui drept real accesoriu asupra terenurilor afectate executării unei obligații, conform art. 2343 C civ. În plus, de regulă, haina juridică pe care o îmbracă ipoteca asupra bunurilor imobile este și ea aceea a unui act juridic bilateral încheiat în formă autentică.
În al treilea rând, este evident că nu poate fi vorba despre o „hotărâre de transmitere a proprietății” în cazul schimbării destinației, întrucât în această ipoteză nu are loc vreo transmitere a dreptului de proprietate către alt subiect de drept, CCIR ar păstra dreptul de proprietate asupra terenurilor, dar le-ar utiliza potrivit altei destinații.
”Așadar, nulitatea absolută a „hotărârii de transmitere a proprietății” nu are cum să intervină ca sancțiune civilă pentru încălcarea fiecăreia dintre interdicții prin hotărâre a CCIR, întrucât nu în toate cele trei ipoteze enumerate la art. III alin. (4) din legea supusă reexaminării operează o transmitere a proprietății”, se arată în documentul amintit.
Anul trecut, CCIR, condusă de Mihai Daraban, și grupul Iulius, controlat de omul de afaceri Iulian Dascălu, au surprins pe toată lumea cu un comunicat prin care au anunțat mega-investiția de 3 miliarde de euro de la Romexpo, deși terenul de acolo încă nu era deținut de Camera de Comerț ci doar aflat în concesiune. CCIR și Iulius vor să ridice pe terenul de la Romexpo 14 turnuri, cu înălțimea de până la 42 de etaje, locuințe și un mall. Romexpo a inițiat un Plan Urbanistic Zonal prin care și-a arătat intenția de a realiza proiectul, iar acesta a primit deja aviz de oportunitate de la Primăria Capitalei. În toamna anului 2017, o firmă parte a grupului Iulius, controlat de Iulian Dascălu, dezvoltatorul mall-ului de lângă Palatul Culturii din Iași, a semnat un acord cu CCIR și Romexpo prin care s-a angajat să dezvolte proiectul imobiliar la Romexpo. Imediat după acest anunț, NEPI Rockastle și-a exprimat interesul de a oferi un preț statului român pentru terenul de la Romexpo sau pentru drepturile pentru dezvoltare imobiliară, fără să fie nevoie ca acesta să fie transferat gratuit către o entitate privată, în considerarea dezvoltării unui proiect comercial.
Recent, CCIR a respins informația care a cuprins spațiul public conform căreia statul român ar putea fi păgubit cu 300 milioane de euro dacă se demarează proiectul Daraban-Dascălu. Cotidianul Adevărul a invocat un aviz negativ pe care Guvernul Orban l-a dat vara trecută pentru proiectul de lege prin care terenul de la Romexpo trece cu titlu gratuit de la RAAPPS la CCIR, argumentând în cuprinsul celor 24 de pagini de ce nu este în regulă înstrăinarea. ,,Nu în ultimul rând, atragem atenţia asupra faptului că pentru terenurile care fac obiectul iniţiativei legislative, statul va plăti despăgubiri de peste 300 de milioane de euro”.
Inițiativa legislativă de transfer al terenului a aparținut PMP și a fost votată de Parlament cu sprijinul PSD, PNL, PMP. UDMR și USR s-au opus. Curtea Constituțională a declarat constituțională legea prin care CCIR primește terenul aferent centrului expozițional Romexpo.