Uraniul natural conţine mai ales izotopul U-238, motiv pentru care trebuie îmbogăţit pentru a spori conţinutul de U-235. Acest izotop se găseşte în zacământ în proporţie de doar 0,72%. După ce ajunge la 3,5%, prin procesul de îmbogăţire, materialul rezultat poate fi folosit drept combustibil pentru centralele nucleare.
În combustibilul folosit pentru o bombă nucleară, U-235 trebuie îmbogăţit până la 90%. În ce constă, însă, procesul de îmbogăţire nucleară? Pentru început, zăcământul este transformat într-o pulbere galbenă. Se adaugă flor, pentru a genera hexafluoridă de uraniu, care este un gaz.
Această substanţă este supusă îmbogăţirii prin difuziune. Gazul rezultat se pompează printr-o conductă de înaltă presiune într-o „cameră” de joasă presiune realizată dintr-o membrană poroasă. Întrucât este mai mic decât U-238, izotopul de uraniu 235 trece prin membrană şi devine astfel îmbogăţit. Cele mai multe uzine folosesc în prezent centrifuge, însă finalitatea este aceeaşi.
Când centrifuga se învârteşte, izotopul mai greu, U-238, este împins în lateral, în timp ce U-235 rămâne la mijloc. Gazul care conţine izotopi de uraniu poate fi îmbogăţit până la 3,5% în pilele de uraniu folosite drept combustibil. Când ajunge la 90%, substanţa poate fi transformată în armă de distrugere în masă.