Culoarea neagră a fumului ce iese pe coşul şemineului instalat în capela Sixtină indică un dezacord, iar culoarea albă anunţă că Biserica are un nou papă. Însă istoria a arătat că, bazându-se pe arderea buletinelor de vot pentru a comunica cu exteriorul, bărbaţii cu mitre roşii ajung uneori într-o „zonă gri”.
„În pofida tuturor pregătirilor, tot nu iese bine”, este de părere Christopher Bellitto, un profesor de istorie de la Kean University, în New Jersey.
Publicul presupune că Vaticanul trebuie să utilizeze fumul pentru a comunica, deoarece Biserica ar fi făcut acest lucru de pe vremea Sfântului Petru încoace, însă lucrurile nu stau deloc aşa, potrivit lui Frederic Baumgartner, autorul cărţii „Behind Locked Doors: A History of the Papal Elections”. Timp de secole, au fost utilizate clopote sau tunuri pentru anunţarea veştilor.
Credincioşii au început să se adune în piaţă zilnic, pe timpul conclavelor, şi să urmărească coşul de fum pentru a afla că a avut loc un vot abia începând de pe la 1800, iar primele alegeri la care cardinalii au utilizat două tipuri de fum pentru a anunţa rezultatului votului au avut loc în 1903, potrivit lui Baumgartner.
De asemenea, obţinerea unui foc bun doar din buletine de vot a reprezentat o provocare, situaţia ameliorându-se după pontificatul lui Pius al X-lea, de când s-a ordonat ca fiecare hârtiuţă utilizată în timpul conclavului să fie arsă. Acestui Papă i-a fost teamă că unii cardinali ar putea oferi informaţii presei. „Pius al X-lea s-a simţit ofensat de materiale publicate de ziare după alegerea sa”, afirmă Baumgartner.
Iniţial au fost utilizate paie umede pentru înnegrirea fumului, fără să se obţină întotdeauna rezultatul scontat. În 1958, după două alarme false, cineva a avut ideea utilizării unor „bombe de fum”. Culoarea era potrivită, însă Capela Sixtină a avut de suferit.
Cinci ani mai târziu s-au utilizat rachete militare de semnalizare, iar la primul dintre cele două conclave din 1978 s-au utilizat aditivi chimici, iar cardinalii „au ieşit icnind şi resprirând cu greu”, scrie John Thavis în cartea sa, „The Vatican Diaries”. La al doilea, au revenit la mai puţin ofensivele rachete militare de semnalizare, dar atunci când cardinalii l-au ales ca papă pe Ioan Paul al II-lea fumul a fost gri.
În 2005, Vaticanul vrea să nu mai greşească şi introduce două sisteme de ardere. Unul pentru arderea buletinelor de vot, celălalt pentru arderea unor cartuşe chimice în vederea colorării fumului. Exista, de asemenea, un plan de rezervă, potrivit căruia un clopot de zece tone, al nouălea cel mai mare din lume, să fie tras pentru a anunţa alegerea papei.
Cu toate acestea, după ce cardinalii l-au ales pe Benedict al XVI-lea, fumul care a ieşit pe coş a avut o culoare incertă. De asemenea, potrivit lui Thavis, au apărut probleme în Capelă, unde, de fiecare dată când era deschisă uşa pentru introducerea unor buletine de vot, în incinta pictată de Michelangelo pătrundea fum negru. „Cardinalii nu sunt tocmai nişte oameni îndemânatici”, notează Bellitto.
Tot atunci, din cauza emoţiei, nimeni nu l-a mai alertat pe electricianul Vaticanului, care aştepta în clopotniţă, să tragă clopotul, scrie Thavis în cartea sa. Pentru ca situaţia să fie şi mai confuză, unele clopote au sunat, şi anume cele care au marcat ora şase, dar cel mare a anunţat alegerea papei cu o întârziere de 17 minute.