Spre finalul celui de-al doilea Rãzboi Mondial, pe 23 august 1944, România întorcea armele împotriva Germaniei naziste şi trecea de partea armatei sovietice „eliberatoare”. Mareşalul Antonescu, împreună cu miniştrii săi, erau arestati din ordinul Regelui Mihai, care anunţa apoi, într-o proclamaţie cãtre tarã, revenirea la un regim democratic. Pentru scurt timp, însă. Dupã încheierea războiului, odatã cu crearea Republicii Populare, 23 august a devenit Ziua Naţionalã a României, sãrbãtoritã anual cu mult fast, pânã la cãderea comunismului, în 1989. Defilările durau ore întregi, iar participanţii la manifestãrile omagiale aduceau adevărate ode cuplului dictatorial Elena şi Nicolae Ceausescu.

Persoanele trecute de prima tinereţe îşi amintesc fie cu nostalgie fie cu un gust amar de acele vremuri demult apuse şi de fastul sărbătorii comuniste de odinioară. Pentru cei mai mulţi dintre noi însă, ziua de 23 August semnifică una dintre cele mai negre perioade din istoria României, cea a naţionalismului de sorginte comunistă. În mod nedrept, poate, pentru că tot pe 23 august, însă în 1939, a fost ziua semnării Pactului Ribbentrop-Molotov, la Moscova! Astăzi, 23 august nu este decât o zi normală pentru români.