Laura Stoica a lăsat în urmă melodii nepieritoare și amintirea unui om frumos. Mormântul solistei din Cimitirul ”Bellu”, este încă acoperit cu flori, ca și crucea funerară de la locul tragediei din 2006 (în apropiere de Urziceni).
Oamenii nu au uitat-o și, în periplurile lor rutiere se opresc să-i aprindă o lumânare celei care era socotită una dintre cele mai bune voci ale pop-rock-ului românesc. Nici familia sa, fratele și mama sa nu o pot uita și-i duc numele mai departe prin fundația ce-i poartă numele artistei, festival care, anual, caută tineri talentați pentru a-i cânta piesele defunctei artiste cărora să le dea o șansă pentru ca visele lor să devină realitate. Cu un efort considerabil, Alexandru Stoica, fratele artistei a reușit să pună în scenă ”Festivalul Laura Stoica”, la Târgoviște, oraș de unde era originară artista. Manifestare care, din păcate, dat fiind condițiile de protecție împotriva COVID-19, toamna acesta nu va mai avea loc. În ultimii ani, la Teatrul ”Tony Bulandra” din Târgoviște, orașul de origine al artistei, mai mulți colegi de breaslă obișnuiau să omagieze pe Laura Stoica prin festivalul muzical care-I poartă numele, organizat chiar de ziua sa de naștere.
Dika Mircea, frumoasa muzicii clasice românești, s-a mutat la New York înainte de pandemie
Celebrul refren pe care l-a lăsat, “Vreau să am steaua mea/ Vreau să ajung la ea/ Vreau să o pot avea” îi face încă pe toți cei care au iubit-o să o caute cu privirea pe cer. Laura Stoica n-a fost uitată, ca dovadă, mormântul solistei din Cimitirul ”Bellu” – alăturat locului unde odihnesc genialul Amza Pellea și actorul Cornel Vulpe – este acoperit mereu cu flori și lumânări.
”Muzica mă face să trăiesc clipa la maxim. Ea îmi dă cele mai frumoase senzații, emoțiile sunt cele mai condensate. Muzica este prezentă în procent de 90% din viața mea, în ea mă regăsesc cu cea mai mare pasiune. Mi-a adus cele mai mari satisfacții și niciodată nu m-a trădat”, spunea artista care a plecat la cer pe 9 martie 2006.
