Colapsul Lehman a fost urmat de luni intregi de panica în economia reală, si de piete financiare in derivă, perioadă în care nenumărate companii au avut nevoie de ajutorul guvernului pentru a supravietui. Falimentul, care a fost anuntat dupa weekendul 13-14 septembrie 2008, a fost anticipat de o scădere de 45 la sută a preţului de piaţă, pe data de 9 septembrie.
Picajul a avut loc în urma unui raport care anunţa că banca coreeana de dezvoltare, s-a decis să se retragă de la masa discuţiilor referitoare la preluarea a 50% din acţiunile Lehman. Pe 10 septembrie 2008, instituţia financiară coreeană confirmă că s-a retras de la masa discuţiilor cu Lehman. În acelaşi timp, banca americană de investiţii anunţă oficial o pierdere pe al treilea trimestru de 3,9 miliarde dolari, iar Standard & Poors avertizează că banca ar putea ajunge la nivelul unei banci de credit tip A. În şedinţa din 11 septembrie, actiunile Lehman se prăbuşesc cu încă 41,8%. Costul creditului de asigurari pentru Lehman creste pînă la 805 puncte de bază. În toată această perioadă, câteva banci , incluzind Bank of America si Barclays purtau discuţii despre achiziţa Lehman.
Pe 12 septembrie, managerii de pe Wall Street se intilnesc sa discute cai de rezolvare a crizei. În week-end-ul început pe 13 septembrie, discutiile încep să facă referire şi la alte instituţi cu probleme, iar pe 14, Bank of America abandoneaza dicutile cu Lehman , si decide sa cumpere Merryl Lynch pentru 50 miliarde de dolari. Pe 15 septembrie 2008 Lehman anunta oficial falimentul iar pe 16 Barclay ajunge la o intelegere sa cumpere anumite parti din Lehman. După acest moment, lucrurile se precipită :
O zi după Lehman Brothers, AIG este salvat de autorităţile federale, care plasează 85 de miliarde de dolari în capitalul asigurătorului.
Trezoreria americană anunţă că 700 de miliarde de dolari vor merge către achiziţia activelor toxice acumulate de bănci. În 21 septembrie, Rezerva Federală dă dreptul Goldman Sachs şi Morgan Stanley să acceadă la bani publici.
Un alt faliment înroşeşte bursele. Pe 25 septembrie cea mai mare casă de economii din Statele Unite Washington Mutual îşi recunoaşte colapsul. Activele sale sunt preluate de JP Morgan Chase.
Europa este şi ea zguduită de un faliment. Acela al Fortis. Activele băncii sunt împărţite între Belgia, Olanda şi Luxemburg. Afacerea Fortis duce la căderea guvernului belgian.
Irlanda anunţă că va garanta toate depozitele din sistemul bancar naţional pe durata a doi ani, măsură văzută drept foarte îndrăzneaţă, ba chiar iresponsabilă de unii dintre analiştii pieţei. Marea Britanie alege să injecteze 100 de miliarde de lire sterline în băncile care duc lipsă de lichidităţi. Octombrie debutează cu o acţiune de salvare în Germania, unde statul repune pe linia de plutire banca Hypo Real Estate, în ultimul moment.
Europa şi Statele Unite reduc, în mod concertat, nivelul dobânzii cheie. Gordon Brown anunţă un plan pentru susţinerea băncilor, plan care va fi copiat şi de alte state. Guvenrul francez crează o structură care manageriază participaţiile statului în băncile locale.
În 9 octombrie, indicele de referinţă Euribor atinge un nivel record, de 5,39%, ceea ce traduce neîncrederea reciprocă a băncilor.
Marea Britanie recapitalizează Royal Bank of Scotland, HBOS şi Lloyds cu 37 de miliarde de lire sterline. În acest timp, Germania adoptă un plan în valoare de 500 de miliarde de euro prin care garanatează împrumuturi bancare. Italia autorizează conversia a 40 de miliarde de euro datorii în obligaţiuni de stat. Guvernul francez transferă aproape 11 miliarde de euro în capitalul a şase bănci locale pe care le forţează să îşi majoreze numărul şi valoarea creditelor pe care le acordă. Până şi monarhiile din Golf îşi suţin propriile sisteme bancare printr-un program care totalizează 10 miliarde de dolari.
În acest punct intervine şi Fondul Monetar Internaţional. [carton 24 oct] FMI acordă primele împrumuturi de urgenţă Islandei, Ucrainei, Pakistanului, Argentinei şi Ungariei. În acelaşi timp, revizuieşte în scădere previziunile economice şi anticipează că Statele Unite şi Europa vor fi în recesiune în 2009.
Cel puţin la nivel politic, un val de optimism străbate Statele Unite prin alegerea lui Barack Obama ca preşedinte. Euforia este de scurtă durată, pentru că Citigroup anunţă că are nevoie de ajutor şi primeşte 20 de miliarde de dolari din Trezoreria americană.
Şi din nou un val de măsuri anticriză. Londra micşorează taxa pe valoare adăugată, înspă majorează impozitul pe veniturile ridicate. Planul european de relansare anunţat de Jose Manuel Barroso pune la bătaie 200 de milirade de euro. În Franţa, Nicolas Sarkozy numeşte un ministru al relansării economice şi îi pune la dispoziţie 26 de miliarde de euro pe o durată de doi ani.
Royal Bank of Scotland nu mai rezistă şi este naţionalizată. Se întâmplă pe 28 noiembrie.
Până la finele anului, şi industria auto americană primeşte ajutor financiar guvernamental. General Motors şi Chrysler încasează de urgenţă 17,5 miliarde de dolari.
La sfârşitul unui 2008 teribil, indicele Dow Jones cade cu 33,8%. Criza financiară, conştientizată odată cu falimentul Lehman Brothers, capătă contururi din ce în ce mai precise.
Urmăreşte pe Money WebTV toate ştirile video şi emisiunile The Money Channel