Peisajul financiar din UEFA Champions League, crema anuală a Big Five, a devenit din ce în ce mai specializat. În căutarea profitului, dar mai ales a sustenabilității. Eterna provocare a fotbalului european, capacitatea de a genera venituri, nu a fost niciodată mai spinoasă.
Sumele aliniate la startul ultimei ediții clasice a UCL sunt amețitoare. Premiile totale depășesc 2 miliarde de euro, potrivit footballbenchmark.com. Victoria obținută în grupe valorează 2,8 milioane de euro, iar un egal aproape un milion de euro. Prezența în semifinale înseamnă 15,5 milioane, iar câștigarea trofeului, 4,5. Nici nu s-ar putea altfel. Dintre cele 32 de echipe, opt au o valoare de piață situată peste 1 miliard de euro. Manchester City este deasupra tuturor, cu 1,38 de miliarde. Peste Arsenal, Manchester United, Real Madrid, Barcelona, Paris Saint-Germain și Bayern München.
Modelul City Football Group
Un peisaj deosebit de dur, unde colosul Manchester City a venit cu propria strategie. Menită să stăpânească spirala transferurilor și a salariilor, nu doar punctual, ci mai ales pe termen lung. Strategia proprietății multi-club se concentrează exact pe esența produsului, reprezentată de jucătorul în sine. Selectat, antrenat, dezvoltat și perfecționat până la cel mai înalt nivel, în propria rețea de cluburi. Modelul City Football Group este bine-cunoscut. 11 cluburi controlate pe întreg mapamondul, din America de Sud, până în Australia, angrenate în sistemul alimentat permanent de forța clubului brand.
Interesantă este atât soluția în sine, dar mai ales modalitatea de integrare a celorlalte sisteme deja existente, și implicit a regulilor menite să le tempereze. Listarea la bursă, fondurile de capital, inventivitatea finanțatorilor, partajarea expertizei, suportul statal și chiar privilegiul de a genera venituri conform principiului “first mover-advantage”. Toate aceste strategii inovative s-au concentrat în primul rând pentru a răspunde cererii de superjucători. Dar, în același timp, au alimentat spirala mereu ascendentă a transferurilor și salariilor.
Transferul de know-how
Pentru investitorii americani fotbalul european a fost Vestul Salbatic reeditat. Sportul rege a avut însă propria goană după aur. În consecință, proprietarii lui Manchester United pregătesc un exit de aproape 12 miliarde de euro, conform sumei precizate de sportspromedia.com. Iar magnații lui Liverpool au aflat că transferul de know-how nu e suficient, chiar dacă celelalte cluburi din portofoliu se numesc Boston Red Sox și Pittsburg Penguins. Mai exact, reunesc știința din MBL și NHL.
Pe lângă Liverpool, nici Chelsea nu va juca în această ediție istorică a Champions League. Proprietarii londonezi au trecut însă la fapte, și după RC Strasbourg, cochetează intens cu transformarea celebrei Sporting Lisabona în propriul satelit.
Succes și sportswashing
Strategia multi-club ownership s-a pus serios în mișcare. Mai ales că poate răspunde, cel puțin teoretic, și cerințelor UEFA privind Financial Fair Play 2.0. Așa cum știm, noile reguli privind sustenabilitatea financiară a cluburilor condiționează cheltuielile în funcție de venituri și se vor înăspri în următorii ani.
Pe scurt, modelul Manchester City este un model de succes. Perfect asamblat în strategia soft power a statului din Golf și mai ales în pofida acuzațiilor de sportswashing cauzate de nerespectarea drepturilor omului. O forță financiară și fotbalistică uriașă, a cărei inerție este complet imprevizibilă.
Deocamdată, noul format al Champions League, valabil din sezonul următor, răspunde indirect uriașei nevoi a cluburilor privind generarea de noi venituri. Viitorul fotbalului european este însă dificil de decriptat, întrucât în umbra acestei forme noi, se dezvoltă o nouă forță. Prilej pentru noi să ne reamintim de unde a pornit totul. Cupa Campionilor Europeni în finala căreia Steaua învingea Barcelona, Dinamo juca în semifinale cu Liverpool, iar UTA elimina Feyenoord.